Forbidden

Capitolul 9

-Stai...Ce?

Sabrina se ridică în fund și se uită năucită în jur.Acum câteva secunde totul păruse așa real, unde dispăruse palatul minunat și vocea aceea? A cui era? Fusese el, Andrew?

-Of, toate evenimentele astea m-au dat peste cap! A fost doar un vis!spuse în timp ce se ridică.

Se îndreptă spre măsuța de toatelă din fildeș și își strâse părul la spate.Apoi, ridică privirea spre oglindă și...

-Dumnezeule!exclamă fără suflare făcând doi pași în spate.

Pe oglinda extrem de curată, linii fine de ruj luxos desenau următoarele cuvinte:

-Ne mai vedem, cenușăreaso!

Sabrina atinse liniile feminine ale scrisului cursiv, și pentru un moment ceva se aprinse în ea, dar nu era sentimentul acela de regăsire pe care îl căuta. Ceva...alarmat parcă urla în ea, era conștiința ei, de 4 ani nu îi mai simțise insistenta prezență și dintr-o dată revenise?De ce tocmai acum?

Un urlet înfundat îi astupa urechile Sabrinei de când se trezise așa că lăsă toate întrebările deoparte și decise să iasă din casă. Pereții păreau să o sufoce.

Ziua trecu de parcă ar fi fost doar o secunda,plimbarea fusese zadarnică.Pe Sabrina o chinuia din ce în ce mai tare visul și nu în ultimul rând mesajul care o scosese din sărite. Nu își putea explica cum de cineva putuse intra în casă...

*

-Sabrina?spuse Jodes fericită.

-Da?Ce s-a întâmplat?spuse Sabrina cu o bănuială.

-Am un singur cuvânt pentru tine: petrecere!

-Poftim?Jodes, dai o petrecere?

-Nu draga mea, tu dai!spuse Jodes și închise telefonul pentru că era deja la ușa Sabrinei împreună cu Katy.

O doamne! Gândi Sabrina, nu astă-seară!

Nu știa  de ce gâdise astfel însă parcă...ceva...ceva avea să se întâmple.

-Doamne, fetelor! Nu trebuia să faceți asta!spuse ea deși era clar că ele nu aveau de gând să plece.

-Glumești?Draga mea, nu ai ma făcut nimic de când...o scăpă gura pe Katy.

-Hai să ne distrăm, Sab. Viața e frumoasă!

Zis și făcut, ziua începea să i se pară mai luminoasă, mai ales după ce la karaoke ea a trebuit să cânte My heart will go on, deși e complet afonă.

Ora unsprezece veni repede și le prinse pe fete dormind fiecare pe unde apucase. Katy dormea în cadă acoperită cu un prosop uriaș, Jodes se așezase confortabil pe bancheta cu perne de lângă geam iar Sabrina dormea în mijlocul patului cu o pernă enormă în brațe.

*

Lumina puternică îi inunda ochii. Pășii ușor pe covorul roșu de mătase ce părea că nu se termină. Apoi ajunse la o scară gigantică. Treptele negre de marmură i se strecurau pe sub picioare, urca, dar nu știa spre ce sau ce o aștepta la celălalt capăt.

-Bună,scumpo!

-Sabrina rămase pe loc ca trăsnită.Aceeași voce sarcastică.

-Ok.Vreau să știu cine ești și ce vrei de la mine!spuse Sabrina la capătul răbdării.

-Oh, ești așa grăbită, iubire!spuse vocea chicotind.

-Nu am chef de glumele tale și eu chiar vreau o explic...nu apucă să încheie că în fața ei o uriașă poartă albastră de cristal apăru ca din senin.

-Oh, minunat!Crezi că mă impresionezi cu uși mari din pietre feng-shui?Nu ai nici cea mai mică șansă să mă lași fără cuvinte, domnule prea-tare-să-mă-arăt.

-Știi cum se spune, lucrurile bune le vei primi la final!

Sabrina fu împinsă prin poarta masivă și se trezi într-o cameră...albastră!

-O,doamne!fu tot ce putu să spună.Era ceva de vis!Atât albastru nici chiar imaginația ei excentrică nu putuse cuprinde.

Rămase fascinată, deși fusese sigură că nimic nu ar fi putut să îi creeze starea asta. Apoi, o adiere abia simțită i se perindă în jurul gâtului. Și-l atinse și descoperi cu degetele moi un firicel subțire ce se înceia într-un pandantiv aproape plutitor. Se apropie de oglinda venețiană și se privi curioasă. Într-adevăr un firicel subțire de argint îi împodobea gâtul ușor masliniu, iar pandantivul nu era altceva decât o piatră de safir.Acum observă că era îmbrăcată într-o rochie de muselină, ironic,tot albastră, iar părul îi era prins într-un mod extrem de complicat.

Nu apucă să își termine șirul gândurilor că încăperea începu să se topească, iar ea să se trezească.

În timp ce aluneca înapoi în realiate un sunet slab îi  năvăli în urechi:

-Sabrina...rău.....jitor!

Sunetul fusese extrem de slab pentru a putea fi înțeles însă destul pentru ca ea  să realizeze al cui era.

-Andrew!țipă Sabrina în timp ce sărea din pat.

-Sab?Ce ai pățit?se alarmară cele două prietene trezite spontan.

-l-am auzit, l-am auzit!Era el, da era el!Andrew!spuse pe nerăsuflate.

-Oh, scumpo...ai visat! Haide, așeazăte înapoi în pat.

-Dar, dar sunt sigură!Vă rog să mă credeți!Vă roog!spuse Sabrina cu amărăciune, dar realiză că dacă insista își făcea mai mult rău, așa că se așeză în pat și se prefăcu adormită până dimineața.