Azi e duminică.
Ceasul indica ora 12:00.
Încă stau pe scaunul din bucătărie, privind in gol, cu lacrimile uscate pe obrajii palizi.M-am ridicat usor ,indreptandu-mi spatele. M-am dus la micuțul birou din coltul camerei si mi-am scos caietele si cărțile.
După ce mi-am facut temele ,m-am ridicat ducandu-ma la dulap, din care imi iau un plover pufos negru,blugi mei simpli, geaca de piele si bocancii.
M-am îmbrăcat încet, pieptanandu-mi părul , prinzandu-l intr-un coc dezordonat.
Însfac cheile , castile si portofelul ...si evident bricheta si o țigare.
Am coborât in fuga scarile,iesind ca o tornada , aerul rece lovindu-ma dur.-vremea e mai rece ca ieri..-am soptit
-Buna ziua,Doamna Mei.-
-oh... buna, Anna. Nici vremea nu te-a oprit sa iesi la plimbarea ta ,hă? - spune zâmbit cald vecina mea, o batranica simpatica ,care mai vine pe la mine.
- nici pe dumneavoastra, sa iesiti cu Wessly. -am spus apropiindu-ma de micuțul catelus negru,pufos, mangaindu-l pe cap.
-Scuze că nu am mai venit pe la tine, scumpo, Wess a fost cam bolnavior, acum e bine. Deci asteapta-te la vizite, drăguță.
-Oricand, Doamna Mei.
Am spus indepartandu-ma.
Am intrat in supermaket-ul din colț, lundu-mi o doza de cola zero.
Indreptandu-ma spre casa de marcat , o fetita de cam 6-7 ani, se chinuia sa ajunga la raftul cu biscuiți.
- care pachet vrei? -am spus zâmbind-Cel verde , te rog.-
- Poftim- i-am dat pachetelul zâmbind la fetita firavă din fata mea.
-Multumesc.- afisand un zâmbet urias- Cum te numesti? - a spus ssâit
-Anna Will , pe tine?
- ai un nume drăguț, pe mine ma cheamă Evelina Ivan, dar tu poti sa imi spui Eve.
La auzul numelui, fata mi s-a crispat.
Stiam,Stiam ca are o surioara mai mica, dar nu am cunoscut-o niciodată.-eu trebuie să plec , pa Anna ,multumesc. -a spus sarutandu-ma pe obraz.
Am rămas în genunchi, împietrită.
E asa frumoasa....M-am ridicat platindu-mi doza, iesind din supermarket.
-E din ce in ce mai frig..
M-am îndreptat spre vechiul parc , asezandu-ma pe cea mai retrasă banca, cu toate ca parcul era pustiu.
Am scos țigară, aprinzand-o , trăgând cu sete din ea. Îmi place sunetul pe care l-a scos doza când cand am desfacut-o .
Un zâmbet mic apărandu-mi..Priveam cum frunzele cad , bolnave din pomi,parca auzind zgomotul produs de caderea lor pe pământul rece.
Mi-Am băgat castile , dand drumul muzicii.
Savuram fiecare fum, eram patetica si slaba.De ce ar iubi o fata ca mine? Plină de cicatrici , si de rani inca nevindecate .
Durea....totul durea al dracu' de tare.
Am scrâjnit din dinti , tinandu-Mi in frâu lacrimile fierbinti.Am stins țigară de marginea băncii ,privind in gol.mi-am pus mâinile la ochii si am inceput sa plâng in hohote , profitând de goliciunea parcului.mi-am strans genuchii la piept, suspinand haotic.
Sunt epuizată psihic si fizic.Mâine ma gandesc cu groază , faptul că trebuie să ma duc la scoala.
Urăsc liceul.
Sunt clasa a 11 a, iar scoala ma obosește din ce in ce mai mult.
Oameni groaznici pe care i-am întâlnit.
Am întâlnit si persoane minunate, ca Ela.Prietena mea cea mai buna.
Imi stie slăbiciunile, defectele,trecutul ,si nu m-a judecat.
Cred ca ea e printre singurele motive pentru care ma duc la liceul ala jegos.Spatele ma doare , soarele care ulterior se zarea printre nori, a apus, iar eu zac de 3 ore pe banca asta.
Sunt sleită de puteri, nu stiu cand am mâncat o masa consistentă ultima oara...defapt...nu stiu cand am mâncat mâncare ultima oara....iar asta ....se vede.
Mă ridic încet de pe bancă, tarandu-mi picioarele, sprijinindu-ma de fiecare copac pe care il întâlnesc.
Am intrat în blocul usor , trecut de vreme, am urcat pana la etajul 4 , încet, numărând fiecare scară..
Uşa era deschisa , am apăsat usor pe clanta , intrând în apartamentul meu.-E cineva? -
-Oh, Anna , te astept de la 2.- spune D. Mei, iesind din bucătărie.
- M-ati speriat , Doamna.- am spus zâmbind.
-scuze , drăguță, tu mi-ai dat cheile de rezerva.- spune zâmbind cald
Vino aici, ti-Am facut ceva de mâncare, te-am cam neglijat.-am zambit sec, stomacul strangandu-se la auzul mancarii, stomacul meu nu mai primeste mâncare,o sa fie un chin noaptea asta
-noapte buna , Doamna mei!
-noapte buna, scumpo!- saruntandu-ma pe frunte.
Doamna Mei e ca o bunica pentru mine. Ea ma considera nepoata ei , aducandu-mi de mâncare , sau invitandu-ma la un ceai de musetel , la ea.
De cand m-am mutat, i- am fost foarte draga.
E unica mea familie. Tin enorm de mult la batranica asta.Mi-am luat pijamalele mele formate dintr-o pereche de pantaloni de trening si un maio negru, si un prosop.
Am lăsat apa fierbinte sa îmi biciuiasca piele, mi-am samponat părul, apoi mi-am spălat pielea cu gelul meu de dus preferat cu vanilie.
Am iesit infasurandu-mi corpul intr-un prosop , si facand-mi un turban pe cap dintr- un prosop ,mi-am îmbrăcat pijamalele ,stergand-mi încet părul.
Maine urmeaza o zi grea.
CITEȘTI
Dark stars
RomanceCând s-a schimbat totul? Tot ce am aflat m-a ruinat complet. Ce simt? Cine Sunt? Ce caut aici? Am aflat la vârsta de 16 ani ca sunt adoptată si ca viața mea a fost o minciuna. Eu sunt o minciună. Eu sunt un esec si asa am fost mereu. Cazuta intr...