2. Amintiri..

13 2 0
                                    


Azi e duminică.
Ceasul indica ora 12:00.
Încă stau pe scaunul din bucătărie,  privind in gol, cu lacrimile uscate pe obrajii palizi.

M-am ridicat usor ,indreptandu-mi spatele. M-am dus la micuțul birou din coltul camerei si mi-am scos caietele si cărțile.
După ce mi-am facut temele ,m-am ridicat ducandu-ma la dulap, din care imi iau un plover pufos negru,blugi mei simpli, geaca de piele si bocancii.
M-am îmbrăcat încet,  pieptanandu-mi părul , prinzandu-l intr-un coc dezordonat.
Însfac cheile , castile si portofelul ...si evident bricheta si o țigare.
Am coborât in fuga scarile,iesind ca o tornada , aerul rece lovindu-ma dur.

-vremea e mai rece ca ieri..-am soptit

-Buna ziua,Doamna Mei.-

-oh... buna, Anna. Nici vremea nu te-a oprit sa iesi la plimbarea ta ,hă? - spune zâmbit cald vecina mea, o batranica simpatica ,care mai vine pe la mine.

- nici pe dumneavoastra, sa iesiti cu Wessly. -am spus apropiindu-ma de micuțul catelus negru,pufos, mangaindu-l pe cap.

-Scuze că nu am mai venit pe la tine, scumpo, Wess  a fost cam bolnavior,  acum e bine. Deci asteapta-te la vizite,  drăguță.

-Oricand, Doamna Mei.

Am spus indepartandu-ma.

Am intrat in supermaket-ul din colț,  lundu-mi o doza de cola zero.
Indreptandu-ma spre casa de marcat , o fetita de cam 6-7 ani, se chinuia sa ajunga la raftul cu biscuiți.
- care pachet vrei? -am spus zâmbind

-Cel verde , te rog.-

- Poftim-  i-am dat pachetelul zâmbind  la fetita firavă din fata mea.

-Multumesc.- afisand un zâmbet urias- Cum te numesti? - a spus ssâit

-Anna Will , pe tine?

- ai un nume drăguț, pe mine ma cheamă Evelina Ivan, dar tu poti sa imi spui Eve.

La auzul numelui,  fata mi s-a crispat.
Stiam,Stiam ca are o surioara mai mica, dar nu am cunoscut-o niciodată.

-eu trebuie să plec , pa Anna ,multumesc. -a spus sarutandu-ma pe obraz.

Am rămas în genunchi, împietrită.
E asa frumoasa....

M-am ridicat platindu-mi doza, iesind din supermarket.

-E din ce in ce mai frig..

M-am îndreptat spre vechiul parc , asezandu-ma pe cea mai retrasă banca, cu toate ca parcul era pustiu.

Am scos țigară,  aprinzand-o , trăgând cu sete din ea. Îmi place sunetul pe care l-a scos doza când cand am desfacut-o .
Un zâmbet mic apărandu-mi..

Priveam cum frunzele cad , bolnave din pomi,parca auzind zgomotul produs de caderea lor pe pământul rece.

Mi-Am băgat castile , dand drumul muzicii.
Savuram fiecare fum, eram patetica si slaba.

De ce ar iubi o fata ca mine? Plină de cicatrici , si de rani inca nevindecate .
 
Durea....totul durea al dracu' de tare.
Am scrâjnit din dinti , tinandu-Mi in frâu lacrimile fierbinti.

Am stins țigară de marginea băncii ,privind in gol.mi-am pus mâinile la ochii si am inceput sa plâng in hohote , profitând de goliciunea parcului.mi-am strans genuchii la piept, suspinand haotic.
Sunt epuizată psihic si fizic.

Mâine ma gandesc cu groază , faptul că trebuie să ma duc  la scoala.
Urăsc liceul.
Sunt clasa a 11 a, iar scoala ma obosește din ce in ce mai mult.
Oameni groaznici pe care i-am întâlnit.
Am întâlnit si persoane minunate, ca Ela.

Prietena mea cea mai buna.
Imi stie slăbiciunile, defectele,trecutul  ,si nu m-a judecat.
Cred ca ea e printre singurele motive pentru care ma duc  la liceul ala jegos.

Spatele ma doare , soarele care ulterior se zarea printre nori, a apus,  iar eu zac de 3 ore pe banca asta.

Sunt sleită de puteri,  nu stiu cand am mâncat o masa consistentă ultima oara...defapt...nu stiu cand am mâncat mâncare ultima oara....iar asta ....se vede.

Mă ridic încet de pe bancă,  tarandu-mi picioarele, sprijinindu-ma de fiecare copac pe care il întâlnesc.

Am intrat în blocul usor , trecut de vreme, am urcat pana la etajul 4 , încet,  numărând fiecare scară..
Uşa era deschisa , am apăsat usor pe clanta , intrând în apartamentul meu.

-E cineva? -

-Oh, Anna , te astept de la 2.- spune D. Mei, iesind din bucătărie.

- M-ati speriat , Doamna.- am spus zâmbind.

-scuze , drăguță,  tu mi-ai dat cheile de rezerva.- spune zâmbind cald
Vino aici,  ti-Am facut ceva de mâncare,  te-am cam neglijat.

-am zambit sec, stomacul strangandu-se la auzul mancarii, stomacul meu nu mai primeste mâncare,o sa fie un chin noaptea asta






-noapte buna , Doamna mei!

-noapte buna, scumpo!- saruntandu-ma pe frunte.

Doamna Mei e ca o bunica pentru mine. Ea ma considera nepoata ei , aducandu-mi  de mâncare , sau invitandu-ma la un ceai de musetel , la ea.
De cand m-am mutat, i- am fost foarte draga.
E unica mea familie. Tin enorm de mult la batranica asta.

Mi-am luat pijamalele mele formate dintr-o pereche de pantaloni de trening si un maio negru, si un prosop.

Am lăsat apa fierbinte sa îmi biciuiasca piele, mi-am samponat părul, apoi mi-am spălat pielea cu gelul meu de dus preferat cu vanilie.

Am iesit infasurandu-mi corpul intr-un prosop , si facand-mi un turban pe cap dintr- un prosop ,mi-am îmbrăcat pijamalele ,stergand-mi încet părul.

Maine urmeaza o zi grea.

Dark starsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum