Prizonierã pe o insulã

Capitol 2

Abia am adormit (cel puțin așa mi s-a părut mie) ca deja iar m am trezit de la un zgomot la fel ca noaptea trecută doar ca mult mai mare. Am încercat să mă ridic doar că tot cădeam.
Aveam impresia că sunt eu amețită si de aia tot cădeam până mi-am dat seama că defat se mișca pământul (era cutremur). Mă-am târât până la James care dormea buștean si am încercat să-l trezesc. Când s-a trezit s-a panicat cea ce ma făcut si pe mine să mă panichez . Țipam ca o descrerată până am simțit că ma ia James de mână. M-a luat și m-a tras lângă el după care am fugit în altă cameră pentru că acolo unde stătusem au început să cadă bucăți mari din tavan. N-am mai putut înainta pentru că pământul se mișca atât de tare încât am căzut amîndoi pe jos. M-a luat de brat, m-a întors spre el și mi-a spus:
- Dacă nu mai scăpăm de aici cu viața vreau să îți spun ceva!!!
- Ce!? am intrebat eu.
- Să ști că din primul moment din care te-am văzut te-am iub....
Dar nu mai apucă să termine pentru că se mai potoli cutremurul așa că am putut să ne ridicăm si sa fugim. Am fugit un pic mai mult până am găsit scările care duceau la parter. După ce am ajuns la parter am ieșit pe stradă și m-am mai liniștit. Am fugit de acolo într-un loc mai sigur. Și atunci l-am întrebat :
- Si ce vroiai sa spui?
- Ce sa spun?
- Ști tu, chestia cu "dacă nu mai scăpăm cu viața...."! i-am spus eu.
- Nu știu despre ce vorbești.
- Știu că ști. Haide spunemi!
- Nu, chiar nu stiu. Îmi spuse el.
- Offf.....nesimțitule! i-am răspuns eu.
- Uite recunosc ca stiu dar este secret și ți-l spun numa dacă mai ajungem în situații de genu.
- Nesimțitule.
- Ok, am înțeles, sunt nesimțit, îți convine ??!!!!
- Da. i-am raspuns
- Mă bucur. A spus el
M-am uitat mult timp la el (el deja adormise pentru că încă era noapte) până am adormit si eu.
De dimineață ne-am trezit unul în brațele altuia.
- Cum naiba am ajuns să stăm așa. Am întrebat. Atunci am văzut că se înroșea la față.
- Ce ai făcut!? l-am întrebat.
- Păi am crezut ca-ți era frig.
M-am uitat încruntată la el.
- Scuze, n-o să se mai întâmple. Mi-a spus el.
- Sper. i-am raspuns.
Am mers la o plimbare prin afara orașului și ne-am întins în iarbă
- Mă mir cum de încă nu ninge ca doar suntem în Decembrie. Am spus eu.
Dar el a tăcut. Am intrat din nou în oraș ca sa mâncam ceva. Am mers ceva pe strada până am auzit în spatele nostru o voce:
- Măi, măi. Ia uite pe cine avem noi aici!
Ne-am întors și am văzut (la aproximativ 2 metri) doi bărbați cu pistoalele îndreptate spre noi si inca vreo șapte bărbați în spate.
Erau cei de la care furasem ieri mâncarea.
- Ia ridicați voi mâinile.
Le-am ridicat fără să spunem nimic până James nu i-a întrebat:
- Ce vreți de la noi?
- Ști si tu ce vrem. Ieri ne ai furat mâncarea.
- Era numa un peste. Și acuma se face mare caz din asta.
- Asculta aici, pestele ăla este mâncare și aici mancarea valorează cât aurul pentru că nu se găsește mâncare.
Un bărbat cu pistol s-a pus în spatele nostru și ne-a împins ușor ca să înaintăm.
Am intrat într-o clădire si am urcat la etajul 2 cred până am ajuns într-o camera cu doua scaune. Ne-au pus pe scaune si ne-au legat mâinile la spate.
- Acum o să vă ținem aici două zile fără sa va dam de mâncare casă vedeți și voi cum e. A spus unul din bărbați. Apoi au plecat pe hol.
- Perfect asta ne mai trebuia! Eu ti-am spus să nu furi! am zis eu.
- Tu nu ști ce spui! Dacă nu furi nu mănânci. Si atunci mori! Ce nu înțelegi!? a răspuns James.
- Da bine! Dar cum mai scăpăm, că doar nu stăm 2 zile fără mancare, nu?
Dar el nu mi-a răspuns.
Din fericire mie nu-mi legaseră bine frânghia așa că nu peste mult timp mi s-a desfacut. M-am ridicat si l-am dezlegat pe James.
După mi-a venit o idee:
- James! am spus eu
- Ce?
- Frânghiile astea sunt destul de lungi pentru că atunci când ne-au legat la mână au pus multe straturi!
- Si?
- Chiar nu te prinzi? Le putem lega împreună și am putea să coborâm pe la geam.
- Ți-ai pierdut mințile?
- Păi ai tu o idee mai bună?
- Nu!
- Atunci taci!
Am coborât pe geam și am fugit repede.