Prizonierã pe o insulã

Capitol 3

Am ajuns la mașină și ne-am așezat înăuntru ca sa ne odihnim. Atunci l-am auzit pe James spunând.
- De ce nu plecăm de aici? E un loc groaznic.
M-am uitat încruntată la el.
- Ce te uiți la mine așa? Ma întrebat el.
- Păi înafară de faptul că ești dus, nu stiu de ce te privesc așa.
- A, deci să înțeleg că ție îți place aici. Sau ce?
Mi-am dat ochii peste cap după care i-am spus:
- Tu nu înțelegi? Suntem pe o insula, cum ai vrea să plecăm. Înotând sau cum?
- Nu logic. Facem o plută.
- Spune-mi te rog ca nu e adevărat.
- Ba da e adevărat.
- Înseamnă că visez. Trebuie să mă ciupească cineva că să mă trezesc, am spus eu.
- Haide! Doar nu poate fi atât de greu.
- Păi da trebuie numai să tăiem niște copaci si să legăm trunchiurile cu frânghii. Foarte ușor, nu? Am spus eu cu sarcasm.
- Treaba ta dacă vrei să rămâi, dar eu plec.
- Oh.....bine! Dar de unde luam trunchiurile ălea de copaci. Și în plus dacă ajungem pe uscat si intrăm într-un oraș, oameni de acolo nu o să ne recunoască si o sa ne aducă înapoi?
- E un loc aproape de oraș unde era o pădure dar sau tăiat copacii fără motiv si au lăsat acolo trunchiurile. Și nu, stai liniștită nimeni n-o să te recunoască.
- Ok.
Ne-am dus acolo unde zicea el că a fost pădurea si-am rostogolit niște trunchiuri mai mici si mai subțiri spre mal. Am făcut asta de mai multe ori după care le-am legat cu niste liane care le-am găsit în pădure. Așa că într-o Joi la ora 8 dimineața am constata că suntem pregătiți și ne-am dus la mal la niște tufe unde ascunsesem pluta, dar când am împins-o spre apa am observat că era înghețată.
- La asta chiar nu m-am gândit, l-am auzit pe James.
- De ce nu? Doar e 23 Decembrie.
- Ce să zic? De parcă tu te-ai gândit!
- Păi doar a fost ideea ta!
Atunci James s-a întors cu spatele si a plecat.
- Acum unde pleci? l-am întrebat.
- Undeva unde nu esti tu!!
- De ce?
- Pentru ca dai vina pe mine! De aia!
Am fugit spre el și l-am prins de mână. El s-a uitat spre mine.
- Ce e? m-a întrebat.
- Nu pleca! N-am ce face fără tine.
- Bine.
Ne-am întors și am tras pluta înapoi în tufiș pentru ca n-am putut să plecăm. Am intrat în casă și am sperat ca ziua următoare să fie macar un pic mai cald ca sa se dezghețe gheața. Spre seară am mai făcut o plimbare si pe la 10 ne-am culcat neavând ce face.
De dimineață când m-am trezit eram în brațele lui din nou.
- Ce naiba! am strigat la el.
- Ce strigi asa?
- Ai spus că nu o să se mai întâmple!
- Da dar nu m-am putut abține.
- Te bat!
- Ha..să te văd!
Așa ca i-am tras o palmă amețindu-l un pic. Se uită nedumerit la mine.
- Auuu....ce faci?
- Ai meritat-o
- A durut!!!
M-am apucat să râd. Abia după am văzut ca afara ningea.
- Ninge!! am strigat.
- Wow!!
Am ieșit în stradă, am fugit prin zăpadă și am aruncat unu în altul cu bulgări de zăpadă. Apoi el m-a ridicat și m-a învârtit. A căzut pe spate iar eu pe el. Atunci a vrut să mă sărute dar eu m-am ridicat. După am plecat în timp ce ne țineam de mână.