Prizonierã pe o insulã

Capitol 4

Peste 3 luni.

Am luat pluta, am pus-o pe apa si am plecat. Era Mai
Era mai cald decât mă așteptasem.

Eram așa fericită. În sfârșit urma să părăsesc acest loc groaznic si sa ma întorc acolo unde îmi este locul.
Am trecut pe sub podul minat care ducea pe uscat si ne-am continuat călătoria.
Eu m-am pus pe spate și am privit mult cerul albastru.

Era să adorm când am simțit ca se mișca pluta.
- James! Ai mai mare grija si nu te mai mișca atâta! Poate cad în apă!
- Dar nu am fost eu.
Am căscat ochii când am auzit.
- Si asta înseamnă...., mă bâlbâi-am eu uitându-mă în apă.
- Exact, mi-a răspuns el.
Asta nu era de bine. Însemna că eram atacați de o creatură oarecare maritimă. M-am speriat un pic pentru că nu știam cât de mare putea fi si daca se izbea un pic mai tare de pluta se răsturna.
S-a mai izbit încă o dată și James a căzut în apa.
- James!
Îl vedeam cum se panica scufundîndu-se in apa adâncă.
- Ce faci?!?! Înoată!
Atunci am realizat că nu știa sa înoate. Am vrut să-l prind de mână dar mi-a alunecat.
Se scufunda atât de repede încât m-am panicat și eu. Nu știam dacă aveam forță necesară să-l trag la suprafață dacă săream si eu in apa. Dar neavând alta idee m-am dus după el. Am luat mult aer în piept si am sărit după el. Am înotat așa repede după el încât până am ajuns la el mi-am pierdut puterea. L-am luat de tricou si am încercat să-l trag la suprafață dar simțeam că mă înec așa că a trebuit să-i dau drumul și să ies la suprafață ca să iau aer.
Dar când am intrat iarăși sub apa James se scufundase si mai adânc. Am venit iar încercând să-l trag la suprafață. L-am luat de mână și am dat tare din picioare. Văzând asta a făcut și el la fel si atunci mi-a fost mai ușor. Când ne-am urcat înapoi pe plută James era să leșine.

M-am uitat în jur și undeva nu departe de pluta am văzut un triunghi pe suprafața apei (era un rechin). Am rămas cu gura căscată când am văzut.

După câteva ore

- Deci....., mă gândeam eu.
- Ce?
- Cum de nu ști să înoți?
- N-am avut ocazia să învăț.
- Îmi pare râu, am spus eu punându-mi mâna în palmă si admirând apusul.
Era o priveliște minunată să vezi cum soarele apunea în ocean și în fundal cerul roz.
Amândoi am tăcut până s-a întunecat. Atunci l-am auzit pe el:
- Mersi că m-ai salvat!
- Cu placere!
- Deci .....ce facem când ajungem în New York?
- Păi ai uitat că eu am casa in New York?
- Si ai chei?
- Normal! Tot timpul le las sub preș când sunt plecata așa că acolo o să le și găsesc.
- Ah ce bine!
M-am culcat pe spate că sa admir cerul înstelat. Se vedea Calea Lactee, Carul Mare, Carul Mic, Centura lui Orion, lună și în spatele lor mii de stele care poate nici nu mai existau dar lumina lor încă călătorea în spațiu.
Tot timpul mi-a plăcut cosmosul.
- Ție îți place să privești așa stelele sau te plictisești, am intrebat eu.
- Da, îmi place. Uite acolo zici ca este un iepure format din stele.
- Haha, da si acolo zici ca e un morcov pe care vrea să-l mănânce.
Nici nu stiu când am adormit dar am dormit așa bine, deși nu ma prea așteptam să dorm așa bine pe lemn.
De dimineață când m-am trezit era senin si soarele destul de fierbinte.
- Bună dimineața somnoroas-o!
- Hei, ce faci?
- Mă uit spre țărm, tu?
- Bine, ......ce!!! Spre țărm!!!! Ce țărm!! Am ajuns deja?!
- Dap!
- Wow! Ce tare!
Și în curând am putut să calc iarăși pe uscat. Eram așa fericită sa fiu din nou acasă.