Ea e femeia care mi-a deschis ochii şi mi-a arătat ce frumoase, interesante, de neînţeles, delicate, inteligente şi atrăgătoare pot fi ele. Aveam zece ani când am observat-o prima dată şi a fost de ajuns pentru a-mi schimba complect părerea despre fete… cum aş putea să uit aşa ceva, căci eram doar cu gândul la ea – eu şi toţi prietenii mei! Nu aveai altă soluţie, căci era cu adevărat o zeiţă din ceruri.
Gândiţi-vă că pe vremea aceea era la TV serialul Hercules, preferatu' meu, şi din când-n când apărea în câte un episod - zeiţa Afrodita… ei, da… nimic nu era mai frumos decât să o vezi pe Afrodita – credeţi-mă pe cuvânt; dar asta până am văzut-o pe Eliza… ufff… am pierdut o gramadă de episoade şi asta pentru că eram doar cu gândul la ea. Da, dar nu oftez pentru acele clipe unice, ci pentru că s-au terminat…
Întradevăr e o femeie extraordinară, una dintre cele mai frumoase din lume, mai ales acum că a crescut… străluceşte totu'-n jurul ei şi mereu e cu zâmbetul pe buze. Când mă gândesc că ea a fost prima după care m-am topit…
ce vremuri…
