Ochii superbi, căprui şi cu o anumită linie care îi face incredibili de frumoşi. Nas mic şi sexun, gură fermecătoare cu buze perfecte… tenul alb, fin, mătăsos, foarte parfumat şi fără de cusur. Părul şaten spre negru, cu vârfurile aproape de piept… umeri mici şi foarte delicaţi, de o maiestrie ce te atrăgea tot mai aproape de ei. Sânii, dulci precum gustul pepenilor copţi… corpul atât de mlădios, încât orice rochie îşi trăia visul alături de el iar picioarele lăsau fără de suflare orice statuie în marmură ce fu şlefuită în atelierul a o sută de meştri…
Când am văzut-o prima dată, am rămas fără cuvinte şi m-am îndrăgostit ca niciodată… pentru că în lumea de noi cunoscută există clipe când omului îi e dat să vadă măreţia supremă, sub o formă sau alta si atunci când clipele astea le trăieşti simţi că viaţa e o adevărată binecuvântare.
