Wounded [[IN EDITARE]]

10.

-Ce ma fac?! Asistenta ! Adu-mi un pahar cu apa, acum !

Privirea imi era incetosata, iar trupul ce imi statea in fata arata foarte cunoscut. Am incercat sa ma misc mai mult, insa creirul meu nu ma lasa.

-Asistenta ! Cheama un doctor, rapid ! Esti bine..?

Am reusit sa descifrez persoana din fata mea.. Era chiar Nick, ce statea in genunchi, pe podeaua blestemata a unui spital, langa patul meu.

-Ia, bea ! imi intinde el un pahar cu apa ce mirosea groaznic de tare a medicamente.

Era transpirat si rosu la fata, iar mainile lui tremurau pe pahar ingrozitor de tare. Mi-am intins si eu mana dupa pahar, gemand de durere la trosnirea oaselor mele greoaie.

-De cat timp sunt aici? intreb ragusita, sorbind apa scarboasa din pahar.

-Zece ore.. replica Nick oftand usurat.

-Ce s-a intamplat? continui eu sa intreb.

-Nu iti face griji, odihneste-te. spune el ridicandu-se deasupra mea si sarutandu-ma ferm pe frunte.

M-am uitam la el cum pleca misterios din sala de spital, fara macar sa-mi explice de ce sunt aici. Insa, dupa cateva momente, a intrat o asistenta bruneta, imbracata cu o fusta mini si machiata strident cu negru si rosu.

-De ce sunt aici? intreb neglijenta.

S-a uitat la mine ridicand o spranceana si apoi a spus:

-Ai fost injughiata in spate iubire, ai noroc ca traiesti.

M-am uitat la ea uimita si am cascat gura nestiind ce sa zic.
In timp ce bruneta scria ceva pe o foaie alba de hartie, Nick a intrat din nou in sala, asezandu-se de data asta pe un scaun, cu mainile la barbie, zambind invingator si fericit ca nu am patit nimic.

Bruneta zambea erotic in timp ce se plimba de colo, colo prin camera, atingandu-i umerii senzual iubitului meu. Se uita la pantalonii lui, mai exact in acel loc, lingandu-si buzele de fiecare data.

-Auzi, frumuselule, faci ceva important in seara asta? ii sopteste crezand ca nu o sa aud.

Nick nu a raspuns, desi s-a uitat urat. Probabil a asteptat sa zic eu ceva. Sau poate ca nu, dar totusi am facut-o.

-Ia-ti labele jegoase de pe iubitul meu, bruneta proasta. ii reporesez eu, inca gemand de durere.

Nick a ras amuzat si mi-a luat mana in palma lui mare, zambindu-mi fericit.
Bruneta si-a dat ochii peste cap, stramband din nas, iesind in figuri din sala.

***

-Cum te mai simti? ma intreaba brunetul grijuliu, invelindu-ma protector cu o patura gigantic de groasa in care ma sufocam.

-Sunt mai bine, ma doare spatele insa. raspund eu incercand sa nu-l mai stresez prea mult.

-O sa se vindece rana la un moment dat. Am avut mare noroc. murmura el egoist.

-Tu?

-Eu. M-as fi sinucis fara tine. raspunde sincer si romantic.

Am zambit frumos si m-am intins sa-l sarut pe obraz.

-Tatal tau o sa fie bine. Ni s-a spus ca rana lui nu a fost asa de grava. In maxim o saptamana o sa se faca bine. afirma Nick, migulindu-ma cu duiosie pe obraz. Pot sa te intreb ceva? continua el intrebator, ridicandu-ma in posterior.

Am incuviintat putin speriata, dar lasandu-l sa vorbeasca liber.

-Vreau sa plec. Departe.. Undeva la munte.. Undeva pustiu.. Si vreau sa vi cu mine. Accepti? intreaba el sacadat si emotionat.