Eram pe hol singură.Prietena mea a plecat pînă afară.Eu aveam în 304,tu în 306...Ironic,nu?

Stăteam lipită de peretele de lîngă uşă,cu capul în telefon.

Dinspre scări veneau cîțiva prieteni de ai tăi.Nu ştiu dacă erai şi tu cu ei.Nu te-am văzut.

Au trecut chiar prin fața mea.Ironia e că holul e destul de lat.Şi un băiat cu care erai zilele trecute a trecut chiar prin fața mea.Încă puțin şi mă atingea.

S-au oprit chiar în fața uşii clasei mele.El şi-a băgat capul în clasă vreo secundă şi după au plecat grăbind pasul.

La început credeam că mă căutau pe mine,dar era imposibil...Eu eram lîngă uşă...Cred că o căutau pe prietena mea...Chiar nu ştiu...

                              * * *
Şi inima mea se mai distruge puțin...

P.S:Scopul cărții nu este de a mă jelui vouă...Prin scrierea lucrurilor întîmplate mă descarc...Mă simt mai bine scriind întîmplările şi cine vrea îmi poate da sfaturi.

18 noiembrie,Vineri

Tu...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum