Coboram pe scări.Aveai istoria.Lîngă clasa ta stăteau o mulțime de oameni.Mi-am ridicat privirea şi primul lucru care l-am văzut a fost ghiozdanul tău.
Cînd te-am văzut un milion de fiori m-au cuprins.O mulțime de fluturi zburau prin stomacul meu.Inima mea a tresăltat de bucurie.După atîta timp, te văd iar .
Erai cu spatele la mine.Vorbeai cu cineva şi gesticulai din mîini în acelaşi timp.Ce n-aş da să fiu eu în locul persoanei căruia îi vorbeşti.
M-am oprit în mijlicol holului pentru 2 secunde şi am pornit în față.Eram terifiată de gîndul că voi trece pe lîngă tine în mai puțin de 1 secundă.
Chiar cînd eram în fața ta,o mulțime de copii mi-au blocat calea.Deodată,din toată mulțimea de elevi care vorbeau,tu te-ai oprit.Poate doar mi s-a părut.
Am mers înainte cînd copiii nu mai erau şi cînd eram pe lîngă scări puteai să-mi vezi fața.Dar eram prea timidă şi nu aveam curajul de a-mi întoarce puțin capul să văd dacă chiar te uitai la mine.Aveam o presimțire că o făceai.
De îndată ce nu mă mai puteai vedea,buzele mi s-au curbat într-un zîmbet incontrolabil.
28 noiembrie,Luni
CITEȘTI
Tu...
Short StoryTu... Ochii tăi căprui... Părul tău brunet... Zîmbetul tău perfect... Privirea ta intensă... Perfecțiunea ta... Tu...
