Capitolul 2

181 14 4
                                    

Nu am chef să mă sperii,e ceva normal la ea.Mi-am luat chitara și am început să cânt Rolling in the deep,când o aud venind.

-Sarah,ești aici?

-Da.

-Am fost la cumpărături.Vino jos.

Am coborât în grabă jos,observând câ în living erau niște pungi aruncate pe jos.

-Astea-s pentru mine?

-Da.

Le-am deschis,observând câteva farduri,o pereche de converși și un pulover.

-Mersi mama!

-Nu ai pentru ce.Ce ai făcut azi la școală?

-Păi mai nimic.Ca în prima zi.Mi-am făcut prieteni,și da,m-am întâlnit și cu Jade.

-Te rog să nu te bați din nou cu ea.Știi în clasa a șaptea ce.....

-Da,nu-mi mai aminti.Te rog.

-Ok.

Ușa a întrerupt tăcerea.

-Cine e gata pentru că tata e acasă!

-Tataaaaa!

I-am sărit în brațe,lăsându-i un pupic pe obraz.

-Nu ai mai fost de mult așa de entuziasmată.Ce e cu tine?

-Nu știu.

-Și cum a fost prima zi de liceu?

-Groaznică.Am crezut că voi scăpa de Jade dar încă 4 ani în aceeași școală...

-Nu vă veți bate din nou,nu?

-Nu.Eram mică.

-Aveai 13 ani.

-Păi și eu ce zic?

-Tu tot fetița mea  rămâi.

Am fugit sus și m-am trântit în pat,fiind moartă de somn.Cred că petrecerea de aseară și trezitul de dimineață nu s-au combinat bine.Sper că ai mei nu au aflat nimic.

Am fost speriată de sunetul telefonului,fiind mirată că Hope mă sună.

-Heiiiiiiiii!Cum ți-a mers azi?

-Destul de bine.Ție?

-Nici nu am fost azi la școală.Am fost prea obosită ca să mă trezesc.

-Fratele tău știe ceva de aseară?

-Nu.Ai tăi?

-Dormeau când am ajuns.Altfel nu mai mergeam la nicio petrecere.Și acum mă doare capul de la cât am băut.

-Dacă nu acum,atunci când?

-Avem 15 ani.Îmi pare rău pentru aseară.

-Dacă te prindeau,mie îmi părea rău.

-Pe lângă asta,a fost drăguț aseară.

-Să știi.Hai că te las.Paa

-Pa.

Am închis,telefonul aruncându-l pe pat,la câțiva centimetri de mine.Îmi era somn,așa că am tras plapuma peste mine.

-Scumpo,vino jos!am auzit-o din nou pe mama țipând!

-Nu!Îmi e somn!

-A venit mătușa Lana!

Vă întrebați cine-i mătușa Lana,nu?Mătușa Lana e cea mai importantă persoană din viața mea.Când ai mei au fost plecați,adică cam vreo 12 ani,mătușa Lana a avut grijă de mine.Mi-a fost și mamă,și tată,și soră.Da,părinții mei s-au întors în Marea Britanie anul trecut.Ea m-a învățat să citesc,să scriu,să cânt la 3 instrumente.E eroul copilăriei mele.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 27, 2013 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Miss Boboc (Harry Styles ff)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum