The art of lost words...

Simbolurile nopţii

Se pare că a venit destul de repede această a doua poezie si sincer, sper să vă placă la fel de mult ca şi prima. Am fost atenta la observaţiile pe care mi le-aţi facut la prima poezie, astfel încat am folosit mai multe figuri de stil, am stat si am numărat măsurile versurilor pentru a fi egale si pentru melodicitate... si cred ca a ieşit ceva mai bine, la partea cu mesajul... habar n-am dacă a ieşit ceva. Deci, ca să nu mai lungesc vorba, va las pe voi să-mi spuneti dacă v-au transmis versurile ceva! (Dumnezeule, câta introducerea!) :D

Pregătindu-se agale pe înserate,

Selene*, cu o mare conştiinciozitate,

Aşteaptă să-i-a locul nepreţuit al Hemerei*-

Însa numai la îndemnarea fraţilor ei.

Amurgul, când învăluie în neştiinţă

Corpurile cereşti cred de cuviinţă

Că este timpul să se arate, sa ne mire...

Sa ne invăluie cu a lor stralucire.

Ea, Nyx* s-a coborât impreună cu Erebus*,

Inghiţind şi ultima rămăşiţă de-apus

Ca o haită de lupi, flămândă după pradă,

Scăpată  din neatenţie, fugită din ogradă.

Luna, sfetnicul nepreţuit al nopţii,

Schimbă cu măiestrie-ale oricui concepţii;

Prefăcându-se într-o fantasmă

Îngheţând p-a noastră plasmă.

Şi trece, trece, zona de crepuscul, rece

Şi trece, trece, iată, şi de ora zece...

Iar chipurile celor doi, inmărmurite,

Oferă măreţie, întregii nopţi neadormite!...

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

*Selene - Zeiţa lunii

*Hemera - Zeiţa zilei

*Nyx - Zeiţa nopţii

*Erebus - Zeul întunericului