Strigăt de vrăjitoare

TREI

   Se inoptase deja cand ajunsesem la casa veche din caramida rosie in care locuiam.Intunericul din inauntru ii dadea un aer sinistru.Un fior rece m-a strabatut cand intrand, mi-am dat seama ca in casa chiar era intuneric, nu atat cat sa nu poti vedea absolut nimic, dar totusi intuneric.Era liniste, o liniste adanca in care nu se auzeau decat bataile inimii mele si ticaitul greu al pendulului de pe hol.Am apasat pe intrerupatorul de langa usa, dar becul a clipit nu mai mult de o secunda apoi s-a stins.Am inaintat spre salon.Am incercat si intrerupatorul de acolo.Nimic.In aer plutea un miros ciudat si greu.Si era si foarte frig, ca sa nu mai zic.Dar asta nu era de mirare, toate ferestrele erau larg deschise, iar perdelele de matase fluturau, umflandu-se in bataia vantului rece.M-am apropiat si m-am intins sa le inchid.Am asezat perdelele la loc si m-am uitat in jur.Nimic nu parea sa fie in neregula.M-am intors pe hol neconvinsa si am inaintat spre scara principala.Am aruncat o privire la fotografiile de pereti.Fetele alea pareau mai posomorate decat de obicei.Am continuat sa ma uit la ele pana cand am dat de fotografia bunicii.Am scapat un tipat infundat.Materialul tabloului era sfasiat, atarnand stramb de perete.Inima incepu sa imi bata neregulat si respiram din ce in ce mai greu.Cine putea face asa ceva?

   Deodata se auzi un zgomot bizar reverberand prin tavan.Apoi niste pasi grei.Cand ajunsera in dreptul locului in care ma aflam eu se oprira.Am deschis gura, cautand disperata dupa aer.Zgomotul de mai devreme se auzi din nou, dar de data asta mai puternic.Si din nou aceiasi pasi, departandu-se.Dar nu spre locul spre care vroiam eu.Scartaitul lemnului vechi se facu auzit in scurt timp.O treapta, apoi alta si alta si alta pana cand o silueta intunecata incepu sa prinda contur in capul scarilor.Cobori si restul treptelor si acum se apropia incet de mine.Iar eu eram intepenita in locul in care stateam.Am incercat sa tip, dar nu am reusit sa scot decat niste sunete guturale slabe.Chestia aia nu mai avea decat cativa metri de traversat pana la mine, iar eu nu puteam face absolut nimic.Asta era, am inchis ochii si mi-am lasat inima sa bata in deznadejde.O mana straina ma apuca de barbie, tragand de ea in sus.Dintr-odata am inceput sa simt furnicaturi in tot corpul.O multime de ganduri mi se invalmasira in minte.Intr-o zi o sa stii...Iti plac?...Maine o sa moara....Intr-o zi o sa stii...Ai omorat-o...Imi pare rau...Macar nu-i goala de tot...Aici vei gasi toata raspunsurile pe care le cauti...Intr-o zi o sa stii...Doare sa nu-ti poti aminti?...Nu pot sa-mi dau seama ce ti-au facut....Stii ca nu tu ai omorat-o....Eu stiu...Intr-o zi....Am deschis ochii, scrutand intunericul cu ei.Un fragment de memorie mi se derula in minte.

    - Nu o putem lasa sa-si foloseasca Puterile.Nu si le poate controla si nu o sa stie cand o sa fie pe cale sa o faca, tipa o femeie intr-o rochie lunga de matase neagra.

   - Stii ce inseamna asta atunci? intreba barbatul care statea cufundat intr-un fotoliu, aproape de ea.

   - Nu avem incotro, se scuza ea si suspina deznadajduita.

   Barbatul se ridica si o lua in brate, cuprinzadu-i umerii cu bratele sale lungi si puternice.

   - Decat sa o pierd de tot..., reusi femeia sa sopteasca si plansul o zgudui si mai tare, inecandu-i cuvintele.

   - Mai bine sa o faci sa uiti, continua barbatul ceea ce nu mai apuca sa zica femeia.

   In cele din urma imaginile se risipira.Fara sa stau pe ganduri si fara sa stiu ce avea sa se intample, am intins mana spre silueta neagra.Sub atingerea mea umbra incepu sa tremure.Se dadu inapoi.Intunericul din jurul ei se contracta, strangand-o pana cand nu mai ramasese nimic din ea.Dar in acelasi moment, ceva  tulburator imi apasa in piept.Am auzit ticaitul slab al unui ceas si lumea si-a incetinit cursul, totul incetosandu-se langa mine.Nu mai exista nimic inafara de acel ticait.Pana la urma si acesta se stinse la randul lui si eu m-am cufundat in intuneric.

    Adam statea in cadrul usii, blocandu-mi calea.Avea pe fata aceeasi expresie nepasatoare, desi in ochii lui puteam zari ceva schimbat.Poate o nuanta mai deschisa de albastru.Poate o crapatura in zidul pe care si-l ridicase in jurul sau.Un loc prin care ar fi putut patrunde o raza subtire si plapanda de lumina.Se apleca deasupra mea si isi atinse buzele usor de fruntea mea, intr-o sarutare scurta si linistitoare.Imi aseza o mana pe obraz, mangaindu-l cu tandrete.La randul meu, mi-am lasat capul sa se odihneasca in palma lui si am inchis ochii.

   - Anisa, sopti el atat de dulce.Anisa...

   Cand am deschis ochii, privirea mi s-a intersectat cu cea a lui Chris.Statea aplecat deasupra mea si parea ingrijorat.M-am ridicat in capul oaselor.

   - Ce s-a intamplat? am intrebat eu, incercand sa ma dezmeticesc.Nu reuseam sa-mi amintesc nimic.Mi-am indreptat privirea spre Chris si atunci am observat ca rasufla cu greu.Niste fire de par razlete ii stateau lipiete de fata din cauza transpiratiei.Fruntea ii era incretita.

   - Am....Acesta se opri incurcat, de parca nu se putea hotari daca sa-mi zica sau nu.Am avut o viziune.

   - O viziune..., am repetat eu dupa el.Daca nu m-as fi simtit atat de zapacita si daca nu as fi stiut ca ceva chiar nu era in regula, as fi ras la cuvintele lui.

   - Te-am vazut aici.Tu te uitai incolo, Chris indrepta un deget spre scarile din capatul holului, iar eu l-am urmarit cu privirea, simtind ca imi ingheata sangele in vene.Erai inspaimantata...

   Imaginile de mai devreme imi rabufnira in minte.