Zâna era fericită dar..... Cu trecerea timpului zilele deveneau foarte scurte si nopțil deveneau nesfârșite .
Crina din intâmplare a dat in casa peste un cristal cât palma ei de mare .Aceasta nu vroia sa îi spună mamei ei.În cristal se vedeau niste umbre in forma de oameni ce plutea si erau controlati de catre mama ei .
- NU se poate asa ceva !zise Crina cu teama in voce .
Ea a scăpat cristalul sparganduse si eliberare spiritele malefice ce erau închise acolo de catre Zana Culorilor .Fata a fugit înspăimîntată spre mama ei care invoca spiritele bune.
- Ce ai facut?o întreba mama ei .
-Am spart cristalul din pod!!!
-Offff !Va trebui sa ne mutăm pe cealalta lume .Spritele vor face din nou in război ca acum 300 de ani .Daca mai stam pe aici cred ca o sa murim !!!!.
-Nu am vrut mami dar era oribil ce am vazut in el .
-Tu stai ascunsă eu o sun pe verișoara mea Irei sa vad daca ma primeste .
-Am inteles !
