Katherine

Fata inocentă-despărţire cruntă

《1454,Bulgaria,Atlanta》
Deschi ochii. Razele soarelui fumurii pătrund pe geam..mă ridic uşor din patul meu de lemn de stejar,făcut în totalitate din lemn (îl ador) şi o chem pe Lucilda{se pronunţă Lusilda},o veche prietenă de-a mamei ca să vină să îmi facă părul si să mă îmbrace (Lucilda e "menajera" casei care are grija ca totul să fie la locul lui si bine aranjat,si se ocupă şi cu aranjarea mea)..Lucilda vine:

-M-ați chemat,domnisoară Katerina?

-Da. Pregăteşte ceaunul cu apă. Vreau sa îmi spăl părul. Vezi ca apa să nu fie clocotită,doar uşor incălzită,şi o vreau din fântâna Petrova.

-Bine,doar atât?

-Si vreau să îmi aduci rochia mea verde şi dupa ce mă spăl o să îmi faci părul.

-Bine,altceva?

-Grăbeşte-te! Ştii că toate astea durează în jur de 4 ore!spun exasperata.

Lucilda dădu din cap afirmativ si plecă.

Mama intră in cameră.

-Bună dimineața,draga mea! Cum ai innoptat?

-Bine,chiar îmi ador noul pat din lemn de stejar!

-Oo,dragă,acest pat nu e nou,dateaza de la începutul anilor 1400,dar a fost foarte scump,direct din Franța adus cu o trasură speciala...

-Aceste vorbe sunt muzică pentru urechile mele,dragă mamă.

-Tatăl tău a plecat la vânătoare,vrei să mă ajuți cu mâncarea?

-Voi cuteza să te ajut,dar doar după ce mă spal si mă îmbrac.

-Bine,dragă,atunci eu mă duc la prietena noastră,de peste drum,Matilda.

-Pe curând,mamă!

Mama plecă.Oh...Lucilda vine cu apa. Mă spăl pe par,si după ce sunt gata,Lucilda se apucă să îmi facă părul.

-Cum doreşti sa ți-l fac in această zi?Poate...o împletitură sofisticată..?

-Nu,draga mea Lucilda! Gândeşte-te! Mâine e ziua mea aniversară,dacă azi o sa mi-l faci aşa frumos,maine cum va fi?

-Bineînțeles că aveți dreptate,domnisoară.

-Întodeauna. Acum,îl vreau desprins. Cu câteva mici şuvite in față.

-Cum doreşti. Dar acum nu mă pot apuca de treabă,parul este prea ud. Du-te până afară şi stai nițel la soare,să se mai usuce.

Ies pe usă,şi cu ştergarul în mână mă aşez pe pajiste. Îmi scutur părul cu feminitate si Trevor{se pronunţă Trevăr} se holbează la mine din depărtare. A,da,Trevor este...Cel mai bun prieten al meu...il cunosc...de cand mă ştiu. Uneori am impresia că mă simpatizează dar nu ştiu ce să zic..nu l-am văzut niciodată ca mai mult decât un prieten bun,nu aş vrea niciodată să stric prietenia cu el. Trevor mereu m-a protejat,e ca un frate mai mare pentru mine,şi aşa şi e. La un moment dat îi fac lui Trevor cu mâna senzual si Trevor se indreaptă spre mine.

-Ce faci,sărbătorito?

-Trevor,abia mâine e ziua mea...

-Nu contează,pentru mine incepe de azi.. şi scoate ceva din buzunar.

-Ăăă...ce e aia?

-E o brățară...e facută de mine,şi e foarte specială,sper că realizezi asta.

-Hmm...o brățară de la un vampir...interesant...spun sarcastica,razand si uitandu-ma la el ştrengăreşte cu coada ochiului.

-Katrrina,bucură-te cât încă mai eşti om,spune râzând.