Tatuajul lui, despre ea

6.

Tipul ăsta chiar mă atrage. Are ceva aparte. E diferit, special... ciudat. E oarecum perfect, – pentru cineva nebun ca mine. Are nişte superbi ochii albaştrii... şi e brunet, creţ... drăguţ (într-un cuvânt şi pe scurt). Cu toate că nu ştiu ce caracter are, deocamdată.

— Bună, l-am salutat. Brunetul ridicându-şi privirea spre mine imediat. Chipul lui era rece şi inexpresiv.

— Bună, roşcato! Te pot ajuta?

— Um, sincer, – privirea îmi sări spre gâtul lui... tatuat, iar un gând “ciudat” îmi străbătu mintea – nu. Nu acum.

M-am întors pe călcâie şi am plecat. Nici nu m-am apropiat prea mult de el, dar nici nu ştiu de ce... Şi cum adică «nu acum»? Sunt în toate minţile? Acum sigur mă crede vreo ciudată. Dar mă voi apropia mai mult data viitoare.

“Poate vor fi mai puţin de zece centimetri”, mi-am spus zâmbind.