His Love Destroys Everything- Harry Styles[f.f.]

Capitolul 20

Pentru inceput vreau sa imi cer mii de scuze ca nu am mai postat si nu am mai dat nici un semn. Am inceput liceul si am avut si alte probleme si nu ma incadram in timp ca sa scriu ce trebuie. Adica...mai bine stau mai mult si scriu ok decat sa scriu repede si naspa. A trecut si craciunul si sper ca v-ati bucurat de el. Condoleante mamei lui Louis😔🙁😢
Din nou imi cer scuze si sper ca nu va lasati de aceasta carte. Puppp😘❤

*POV Beverly*

Ma ridic de pe canapea, iar in fata mea stand Irina. Mi-am adus aminte de discutia pe care am avut-o si de Harry.

-Ai aflat ceva?

-Nu inca. Imi raspunde cu o voce calma. Eu doar imi las capul in pamant si pornesc spre bucatarie.

Intre timp la Harry-
Pov Harry

Inca sunt legat de cacatul asta de scaun incercand sa rezist durerii. Nu am mai simtit asta de cand...s-a intamplat accidentul care mi-a schimbat viata, dar acum era mai rau. Beverly! Ce face, cum se simte? Nici eu nu stiu de ce imi pasa. La dracu! Imi pasa! As vrea sa ii spun ca e totul bine..stiu ca isi face griji. Se vedea pe fata ei atunci cand m-au luat. Imaginea cu ea imi apare in mine, nu imi place sa o vad asa. Imi adun puterile si incerc sa comunic cu ea.

Acasa-
Pov Beverly

Stau pe scaun in bucatarie cu un pahar de apa in mana...nu pot sa beau...pur si simplu nu pot. Am gatul uscat, dar nu am putere sa beau sau sa mananc. Doar ma uit in gol si ma gandesc la fel si fel de lucruri.

-Te gandesti la mine iubire?  Ce a fost asta? Vocea asta sarcastica...e asa cunoscuta. E Harry? O doamne! Innebunesc, incept sa aud voci! Nu e de bine...

-Nu auzi voci...sunt chiar eu. Nu are cum sa fie el..nu se poate...cum sa il aud? El nu e aici! Nu are cum sa fie el...nu am cum sa ii aud vocea!

-Poti te rog sa nu mai gandesti asa. Nu vrei sa ma auzi sau ce? Vreau sa il aud, dar nu vreau sa innebunesc, asta nu e posibil!

-Ba e posibil daca sunt eu. Acum asculta...stiu ca iti faci griji, ti-am auzit gandurile. Sunt bine daca pot sa spun asa. O sa ma intorc, promit iubire.  Vocea lui...e slabita, joasa, deabia poate sa rosteasca ceva. Ce se intampla? Cum pot sa il aud? Unde e? Nu este normal ce sa intampla.Cine e el si unde dracu am ajuns? Cum pot eu sa il auda pe el?

-O sa iti explic eu candva cum pot si nu, nu stiu nici eu unde sunt. Tu esti bine?

-Asta nu e posibil...

-Poti macar acum sa fii de acord cu mine?

-Asta nu e posibil! Iesi din capul meuuu! Am tipat, imi era frica. Cum sa il pot sa il aud? Nu e normal...am probleme. Pe usa intra Irina speriata. Se uita la mine eu fiind cu mainile in cap si ma uitam pe podea.

-Ce ai patit?

-Ii..ii aud vocea! Am innebunit.

-Of..nu ai facut-o. Stai calma. A incercat sa ma linisteasca pana cand a reusit. Tot nu inteleg ce se intampla. Daca chiar era el? O Doamne... Am reusit sa ma calmez cu ajutorul unei pastile. Nu stiu ce am de la un timp, nu mai sunt ca inainte. Sunt mult mai sensibila, fricoasa si speriata, nu stiu ce mi-a facut baiatul asta, dar stiu ca mi-a facut ceva. Acum stau pe canapea si o privesc pe Irina cum se uita in niste dosare. Se pare ca ea avea o misiune si acum se ocupa de ea. Era vorba de o femeie ce a furat de la seful lor si acum trebuie sa ii sparga conturile ca sa ii ia tot si dupa sa o gaseasca...ca sa scape de ea. Eu tot ma intreb cum au inceput ei sa faca lucrurile astea. Care este trecutul lor si unde vor sa ajunga?

-Irina...

-Dap. Imi raspunde, dar privirea ei fiind fixata tot pe dosare. Fara sa ma mai gandesc a doua oara o intreb.

-Care este trecutul vostru? La auzul intrebarii mele se opreste din lucru si se uita la mine ca o fata intrebatoare.- Nu te uita asa la mine. Vreau sa stiu, cred ca am dreptul sa stiu. Voim sa sun amenintator, dar vad ca nu am reusit. Ea doar a zambit.

-Pe al meu poti sa ti-l spun, dar pe al baietilor si pe al lui Harry trebuie sa ti-l spuna ei. Imi dau ochii peste cap si ma asez mai bine pe canapea.

-Spune.

-Trecutul meu nu e ca al celorlalti, al meu este intr-un fel simplu. Am o familie normala, mama si tata lucreaza la firma lui Derek, iar eu am inceput sa lucrez impreuna cu el de la varsta de 7 ani pentru ca pricepeam la  calculatoare, eram un mic geniu. Oamenii de acolo aveau grija de mine si ma invatau fel si fel de lucruri. Pe la varsta de 15 ani am inceput sa merg si eu in misiuni. Aici i-am intalnit si pe baieti si am devenit duni prieteni. Mama si tata inca lucreaza la firma asta, dar sar putea sa iasa pentru ca..na...e varsta. Trecutul sau e intr-un fel unul ca oricare altul, dar diferenta intre el si celelalte este faza cu aceasta firma care nu este cea nu se ocupa cu cele mai legale lucruri. Acum sunt curioasa de un singur lucru. Trecutul baietilor. O sa aflu tot ce s-a intamplat.

*POV* Harry

Sunt legat de scaun si imi simt corpul greu. Stau su capul intr-o parte incercand sa rezist durerii. Sunt plin de sange, vanatai si rani adanci. Nenorocitul de Max nu a mai venit azi si tampenia ăsta de lichid nu isi pierde efectul. Stiu ca o sa scap, nu am cum sa mor aici. Cand o sa ies din porcaria asta o sa ii rup mainile si picioarele, dar mai intai o sa ii fac ce mi-a facut si el mine, dar mai rau. Ma intreb ce face de nu a venit azi. Hmm, stiu ca Beverly e in pericol daca el e in viata asa ca o sa il omor, nu e de parca ar fii ceva greu. Am omorat si am facut mult rau la viata mea si a inceput sa fie o placere, o joaca, a inceput sa imi placa sa aud cum implora sa il las in viata.

Zgomote puternice se auzeau de afara impreuna cu focuri de arma. Pe holurile de dupa usa imensa se auzeau pasi apasati. Hm, eram sigur ca o sa vina.

Imi cer din nou scuze si stiu ca e putin scurt.

La multiii aniii! Sa averi un an usor si sa treceti peste toate greutatile. Ca pup😘
Follow me😄