Alive/Cody Christian Fan fiction

Capitolul 3

     In timp ce inaintez spre camera in care urmeaza sa fiu examinata ma gandesc la ce este mai rau: ca as putea fi infectata. Nu stiu sigur cum isi vor da seama chimistii ca sunt purtatoare virusului sau care sunt simptomele unui purtator, dar gandindu-ma nu mi se pare ca mi-am schimbat comportamentul sau ca am facut ceva iesit din comun de cand am aflat de virus.
     -Haide, imi spune asistenta in timp ce deschide usa si imi arata sa intru.

     Locul in care chimistii testeaza purtatorii de virus nu este deloc cum mi-am imaginat, eu credeam ca voi vedea tot felul de aparate iesite din comun intr-un laborator mare in care se afla o multime de oameni cu masti si halate de laborator, dar in schimb este doar o camera cam de 4 pe 4 in mijlocul careia se afla un scaun destul de mare din fier in partea anterioara fiind acoperit cu un strat destul de gros din piele neagra deasupra caruia se afla un aparat micut si rotund care presupun ca ar trebui sa detecteze virusul; in jurul scaunului este un spatiu cam de un metru iar mai incolo se afla cateva mese de birou deasupra carora este asezat cate un calculator alaturi de un teanc de hartii.

     Asistenta ma impinge spre un ghiseu complet acoperit de un strat de sticla groasa, spunandu-I unui om  mai in varsta ca inca nu am fost examinata si pe urma se indrepta spre iesirea din asa zisul laborator.
     In timp ce privirea imi era atintita spre asistenta puteam sa observ niste gardieni asezati de o parte si de alta a usii, locul asta nu prea pare sa duca lipsa de gardieni.

     -Cum te numesti? ma intreaba batranelul de dupa ghiseu.
     -Allison Hamilton.
     -Cati ani ai?
     -17.
     -Ai venit alaturi de rude sau ai vazut pe cineva din familie in aceasta cladire?
     -Nu, abia acum mi-am dat seama ca eu nu mai stiu nimic de familie si de prietenii mei de cand am fost atacata la finalul discursului. Chiar ma intreb unde ar putea fi acum. Sper ca totul sa se termine repede si sa pot sa ma intorc la ei.
     -Te-as ruga sa semnezi aici.
     Batranelul imi intinse un dosar destul de gros, pe care presupun ca nu o sa am oportunitatea sa il citesc, si imi indica cu un pix un loc liber unde ar trebui sa semnez.
     -De ce aveti nevoie de semnatura mea?
     -Astea sunt regulile, daca vrei sa profiti de un adapost sigur si de o pregatire buna trebuie sa respecti regulile pe care conducatorul le-a enumerat mai devreme.
     -Eu am fost in cabinet mai devreme si nu am idee despre ce reguli ar trebui sa respect! am spus cu un ton mai ridicat decat voiam sa sune, si totusi, ma intreb cat timp am stat in stare de inconstienta?
     -Eu sunt aici doar pentru a fi sigur ca toata lumea este inregistrata in dosar pentru a sti numarul de persoane care locuiesc in aceasta cladire, regulile care trebuie repectate difera in functie de postul pe care o sa il indepliniti pe durata sederii aici, asa ca va rog sa nu ridicati tonul la mine si sa semnati dosarul iar ulterior probabil veti afla mai multe informatii. Faptul ca ati lesinat nu va scuteste de a semna dosarul asa ca va rog sa nu mai pierdeti vremea pentru ca chimistii deja va asteapta si mai au si alte lucruri mai importante de facut!
     Semnez fara alte intrebari gandindu-ma la cat de repede si-a schimbat starea micul batranel pe care sper sa nu il mai vad prea curand.

     Ma asez pe scaunul din metal la indemnul unuia dintre chimisti in timp ce altul imi aseaza pe cap micul aparat rotund.
     -Trebuie sa stai nemiscata si sa nu te gandesti la nimic important si mai ales ingrijorator. Abia dupa ce vom termina testele iti vom putea scoate casca de pe cap. In cazul in care se intampla ceva, cum ar fi o pana de curent, nu te panica si asteapta sa iti scoata cineva casca.
     Stau linistita pe scaun si ascult cu atentie ce mi se spune. Sa nu ma gandesc la nimic important mi se pare de-a dreptul ridicol avand in vedere situatia, dar totusi incerc sa gasesc un subiect linistitor la care m-as putea gandi pe durata testelor.
     Dupa ce chimistii se asigura ca totul este in regula se indeparteaza si se intorc la calculatoare.

     Negasind un subiect linistitor la care sa ma gandesc am decis sa stau calma si sa ma uit la orice altceva inafara de fetele chimistilor. Cred ca daca le-as vedea fetele as deveni prea emotionata si stresata de rezultat incat as putea sa le ingreunez munca depusa pentru a imi face testele.
     Gandurile imi sunt oprite de un mic val de caldura care vine din micutul aparat. Nu credeam ca asta o sa se simta atat de bine, e ca si cum cineva, mai degraba un expert, ti-ar face cel mai bun masaj pe care l-ai avut vreodata. Incet incet ma relaxez, bucurandu-ma de acest sentiment de  comfort si scapand pe moment de griji.
     Fiind prea curioasa ce se intampla trag putin cu ochiul la unul dintre chimisti in speranta ca voi afla un indiciu legat de testele mele. Raman insa dezamagita vazand ca singura stare de pe fata acestuia este aceea de o profunda seriozitate, la fel ca si a celorlati chimisti. Se pare ca va trebui sa stau cuminte si sa astept pana la finalul testelor pentru a sti raspunsul.

     Dupa cele mai lungi 5 minute din viata mea unul dintre chimisti se apropie de mine si imi da casca jos de pe cap. Dupa aceea credeam ca am sa primesc un raspuns in legatura cu testele insa, in schimb raman mai nedumerita vazand ca toata lumea tace si se uita ciudat la mine, ca si cum as fi un experiment. Fiind prea nerabdatoare si dandu-mi seama ca nimeni nu are de gand sa vorbeasca decid sa intreb:
     -Deci? Sunt purtatoare a virusului sau nu?