Alive/Cody Christian Fan fiction

Capitolul 1

     Stau si astept alaturi de multimea galagioasa, cand deodata Andrew, un coleg de clasa, il insfaca pe prietenul lui, incepand sa il adulmece si, lucru total straniu, il musca de mana si continua sa o manance pana cand un gardian il impusca in cap.
      Lumea din jur a inceput sa se panicheze si sa isi croiasca drum spre iesirea din cladire. Slabe sanse din moment ce toate iesirile erau supravegheate de cel putin 5 gardieni.
      Vazand ca nu sunt sanse de scapare multimea a inceput sa se revolte asteptand raspunsuri. Dar nici asta nu a ajutat fiindca conducatorul, sau cel putin cred ca era conducatorul, a parasit sala lasandu-ne singuri, probabil asteptand sa ne calmam. Acest lucru s-a si intamplat in scurt timp deoarece un alt coleg a sarit pe diriginta mea muscand-o de gat. Dupa ce un alt gardian i-a oferit, fara tragere de inima, un glont in cap, lumea s-a calmat ramanand ingrozita de ce se intampla.

      Dupa aceasta scena conducatorul isi face aparitia si, spre fericirea noastra, incepe sa vorbeasca:
      -Stiu ca sunteti speriati, si noi am fost ingroziti la inceput, dar totul are o explucatie. Ceea ce li s-a intamplat colegilor vostri este efectul unui virus care face ca persoana infectata sa isi piarda cunostinta si nefiind capabil sa mai gandeasca, singurul lucru care si-l doreste fiind instinctul primar de a se hrani. Cea mai mare problema este ca nu are nevoie de mancare normala, ca si pana acum, ci de carne proaspata. Nu stim de ce virusul are acest efect si inca nu am gasit un antidot, dar speram ca o sa reusim sa aflam ceea ce se intampla si sa rezolvam problema cu acesti mancatori de carne.
     -Si ce o sa facem, de unde o sa stim ca persoana de langa noi nu o sa vrea sa ne manance? spune un baiat care se afla in apropierea unui cadavru.
     -La asta urma sa ajung. Motivul pentru care v-am adus aici este acela de a va proteja. Avem detectoare prin care putem afla persoanele purtatoare virusului si sa le separam de cele sanatoase. Persoanele purtatoare vor sta in carantina pana cand vom afla un antidot. Cat despre cei sanatosi, am o propunere pentru voi: aveti sansa sa va aparati impotriva acestor mancatori dispunand de o pregatire complexa in sali dotate cu tot felul de arme si antrenori specializati atat in lupte corp la corp cat si in folosirea armelor. Ceea ce va cer in schimb este ca persoanele care au deprins o buna pregatire de-a lungul antrenamentelor sa mearga in expeditii pentru diferite lucruri de care o sa avem nevoie.
     -Unde o sa fie aceste expeditii? intreaba un alt baiat din multime.
     -Afara, printre mancatorii de carne.
     Lumea incepea iarasi sa se revolte, doar ca de data aceasta nu la fel de agresiv, unii punand in calcul aceasta oferta, care, dupa parerea mea, parea una profitabila.
     - Stiu ca este riscant, dar ce alte optiuni mai aveti? Sa stati in casele voastre asteptand ca oricand sa "bata la usa un mancator"?

     Lumea incepea sa se calmeze dandu-si seama ca aici este un loc sigur si nu o sa iasa afara sa se confrunte cu mancatori pana cand o sa fie pregatiti.
     -Sa spunem ca acceptam oferta, dar cum o sa decurga lucrurile pana o sa trebuiasca sa iesim, de unde o sa avem hrana, energie, daca dupa ce se intampla afara totul o sa se duca de rapa?
     -Avem o armata bine antrenata la dispozitie pentru a iesi oricand este nevoie afara, si de asemenea, avem si oameni de stiinta care si in acest moment lucreaza pentru a ne face posibil un trai mai usor.
     Argumentele lui par destul de solide, dar instinctul meu imi spune ca mai este ceva ce nu vrea ca noi sa stim, si ascunde destul de bine asta avand in vedere ca nimeni nu are banuieli ca ceva ar parea gresit.

     Dupa o mica discutie, multimea decide sa accepte oferta stiind in sinea lor ca nu au sanse mai mari de supravietuire pe cont propriu.
     -Foarte bine, subalternul meu va va identifica pe fiecare si dupa aceea va vom pregati un loc unde o sa stati. Maine trebuie sa veniti in sala de mese pentru a discuta cum vor decurge antrenamentele si vom discuta nelamuririle legate de viitorul vostru program. O zi buna in continuare si sper sa ne intelegem si sa nu avem probleme care nu pot fi rezolvate.

     La finalul discursului gardienii ne-au separat in functie de varsta, trebuind sa formam coloane pentru a ne identifica si pentru a ne afla camera in care o sa fim repartizati. Sper sa nu trebuiasca sa am un coleg de camera, dar daca o sa am sper sa primesc unul cunoscut, si mai mult de atat unul cu care sa ma inteleg.

     Stau in coloana asteptand sa imi vina randul cand o persoana din coloana alaturata se uita la mine cu o privire ciudata. Prefer sa il ignor dar in urmatorul moment el sare pe mine incercand sa ma muste de gat. Speriata incep sa strig dupa ajutor si in acelasi timp si nu il las sa ma muste. Dupa vreo 3 minute chinuitoare in care strigam ca o nebuna dupa ajutor si incercam sa il imping de pe mine pe mancator cineva il impusca in cap, sangele lui format datorita impuscaturii scurgandu-se pe fata mea.
     Terifiata de cele intamplate am inceput sa tremur si sa vad in ceata, neobservand ca cineva m-a luat de mana si m-a dus de acolo, tarandu-ma dupa el cu agresivitate. Din nefericire nu am avut sansa sa aflu unde ma duce deoarece totul in jurul meu a inceput sa se invarte si in scurt timp am lesinat.

     Cand m-am trezit eram intr-un salon si conectata la aparate. Nu stiam ca faptul ca am lesinat mi-a provocat atat de mult rau, dar gandurile mi-au fost oprite de niste voci care presupun ca se auzeau din hol deoarece usa era usor intredeschisa si puteam sa aud cu usurinta ceea ce vorbesc.