E... Jack.
- Salut!
- Salut, ce faci?
-Bine, tu?
-Bine, vrei să te duc acasă?
-Nu, mersi, mă descurc.
- Hai serios.
- Of, bine.
Of... Ajung să socializez din ce în ce mai mult și nu vreau. Îmi vreau viața banală înapoi.
- Hei, ă... scuze, nu te-am întrebat, unde stai? spune el bâlbâinduse.
Îi spun adresa și el pornește în viteză. În câteva minute ajung acasă. Intru și încep să despachetez.
- Nu pot să cred! Ăsta mi-a lăsat numărul lui de telefon!
Ce crede, că o să-l sun? Nici de cum!
- Hei, hei, ce-i cu hărmălaia asta?*
- Nu e nimic Josh. Un tip de la liceu mi-a lăsat numărul lui de telefon.
- De ce?
- Nu știu.
- În fine, ce mai faci?
- Bine, tu?
- Bine. Hei, cineva bate la ușă.
Mă duc repede să deschid
și în fața mea apare un tip bine facut cu o cutie de pizza în mână.
- Salut! Alexis?
- Da? Spun și acesta îmi întinde pizza. Dar eu...
Nu apuc să zic nimic că el a și plecat.
- Cine era?
- Un tip de la pizza.
- A, ok. Vrei să vedem un film?
- Stai o secundă.
'Convorbire telefonică'
Eu: Da?
El: Alexis ce mai faci?
Eu: Cine ești?
Jack: Jack.
Eu: Cum ai...
Jack: Surse, dar nu asta contează. Ai primit pizza?
Eu: Deci tu ai fost?
Jack: Da eu țiam trimis pizza. Ce zici, pot veni pe la tine?
Eu: Pot să refuz?
Jack: Nu. Ne vedem în 5 minute.
Eu: Ok.
'Convorbire încheiată'
- Acum cine ne mai întrerupe?
- Jack, colegul meu.
- Și vine aici?
- Da.
- Ok eu am plecat.
- Bye.
Imediat ajunge și Jack
- Salut!
- Salut, hai intră.
- Ooo, lonly!
- Da, cam așa. spun întristândumă.
- Hei ce s-a întâmplat.
- Nu, nimic, spun ștergându-mi lacrimile apărute din senin.
- Hei, vrei să vedem un film?
- Da, bine.
- Cu el vrei să vezi un film, normal.
- Te rog, nu începe.
-----------------------------------------
* aici Alexis vorbește cu Josh, prietenul ei imaginar.
CITEȘTI
Speranța
Fantasy'O fata cât se poate de normală' așa o credeau toți, dar nimeni nu știe ce e în sufletul ei cu adevarat. Pentru a-și alina durerea, a început să vorbeasă cu oameni imaginari. Dar asta nu va dura mult...
