După ce Jack a plecat acasă, eu m-am luat la ceartă cu Josh:
- De ce a trebuit să faci atâta haz de necaz!?
- Pentru că ești a mea!
- Da, sunt a ta, dar elne doar un coleg care se baga prea mult în seamă.
- Dacă spui tu...
Of, cât mă poate eberva omul ăsta! Bine că îmi sună telefonul că nu știu ce îi făceam.
'Convorbire telefonică'
Jack: Salut!
Eu: Ce vrei de la mine? De ce nu mă lași în pace?
Jack: Am nimerit întrun moment prost?
Eu: Da, foarte prost! Să nu mă mai suni niciodată! Uită că exist și lasă-mă în pace!
Jack: De ce?
Eu: Doar făo... Te rog!
Jack: Bine. Ne vedem... Adică pa.
'Convorbire încheiată'
Arunc telefonul le masă (sau unde a aterizat) și merg pe terasă.
Dau drumul lacrimilor și aștept ca Josh să-și facă prezența. Cineva se așează lângă mine. Nu e Josh. E un tip bine facut, îmbrăcat în negru, cu ochelari de soare și glugă.
- Cine ești?
- Wow ce bine ai reacționat!
- Cum adică?
- Pai nu știu, mă așteptam la niște înjurături și ceva palme sau ceva de genu'
- Nu prea am dispoziția necesară de certuri.
- A, ok. Păi eu mă numesc Ryan.
- Alexis.
- Și tu ce ești?
-Cum adică ce sunt?
- Ști tu... Vampir, vârcolac, om etc.
- Om din câte știu.
- Nu te cred!
- De ce?
- Îți simt aura.
- Ok păi nu știi ce aură simți tu dar pe mine mama m-a făcut om. Sau cel puțin așa cred...
- Da știu, parinți tăi au murit.
- De unde ști?
- Cum să-ți explic... Eu sunt un protector de-al tau.
- Cât de tare! Hei, hai înăuntru!
- Ok!
- Vrei o cafea sau ceva?
- Nu, mersi!
- Ok, atunci povesteștemi despre tine.
- Despre mine nu sunt multe de spus. Sunt protectorul tău, sunt hibrid și îmi place viața!
- Ce dlăguț. Ok, acum spunemi ceva despre mine.
- Bine! Am să încep prin a-ți spune că nu ești om. Tu ești...
CITEȘTI
Speranța
Fantasy'O fata cât se poate de normală' așa o credeau toți, dar nimeni nu știe ce e în sufletul ei cu adevarat. Pentru a-și alina durerea, a început să vorbeasă cu oameni imaginari. Dar asta nu va dura mult...
