L-am văzut dormind.
I-am observat din nou trăsăturile frumoase.
Încep să mă holbez până apare asistenta.
Îmbrăcată în hainele lui.
Tipic.
Sunt geloasă?
Nu.
Corecție.
Nu știu.
Sunt asa frustrată.
"Trezește-te , vreau la aer"
Țip către el — asistenta îmi ia mânerele scaunului și mă scoate afară.
Ce nesuferită.
Încep să mă deplasez
E frumos afară
E șansa mea să mă duc acasă
Acasă la mine.
În singurătatea mea
Nu îmi pasă.
Măcar să nu îl mai văd.
Nu îmi făcea rău
Dar nici bine.
Ajung aproape de casă.
Nu mai pot mișca scaunul
"Nu așa repede"
"Te duci dracu"
"Împreună cu tine"
Îl urăsc.
