„Termină" , îi pun mâinile pe piept și îl împing.
Îmi săruta toată fața — enervantul.
Simt cum scaunul meu se mișcă din loc.
Grozav, mă duce la aer.
Începe să plouă.
Vrea să mă ducă înapoi
Îl opresc și privesc ploaia preț de câteva minute.
Îmi place, mă liniștește și mă deprimă.
„Vreau o carte" , mă trezesc vorbind din nou.
„Te duc la bibliotecă"
„Cumpără-mi una"
Cel mai lung dialog de când sunt în starea asta.
Oare unde o fi asistenta?
Probabil îl așteaptă acasă.
Să îl aștepte. El e aici.
