Frumosul meu soț
Care merge pe două picioare.
Pentru care femeile întorc privirea
Va rămâne alaturi de mine?
*
— Să știi că voi rămâne.
— Ba mă vei trăda!
— Nu e așa. De ce crezi ca te as trada?
— Pentru ca sunt invalidă!
Acesta mă răstoarnă din scaun și ma ia ca pe un copil mic în brațe.
— Ești invalidă. Dar nu moartă. Trăiești. Ești langă mine. Te iubesc. Și iubirea nu trece doar pentru că ești tu în scaun. Asta. E. Doar. În. Capul. Tău.
A accentuat fiecare cuvânt zdrobindu-și buzele de ale mele.
Ma forța să înțeleg dar eu sunt o nebună.
— Dacă te deranjează scaunul te voi cara în brațe toată viața. Clar?!
Mă simțeam certată. Asa că mi-am ascuns capul în scobitură gâtului său și am tacut.
Avea dreptate... Atata dreptate. Cum sa nu mi petrec viața cu el?
