Closer | Taehyung

Capitolul I

Analizasem cu atenție zona stâncoasă de lângă pancarta pe care scria 'Atenție! Valuri puternice!' urmand să-mi așez mai bine șapca pe cap. Pe plajă era cald și bine, majoritatea oamenilor se bălăceau în mare, copii își construiau castele și îngerași din nisip, iar muzica îmbientală de la restaurantul din apropiere se auzea până la noi. Chiar de era muzică veche, orișicât.

Am venit de dimineață împreună cu sora mea geamănă, Yerin, pentru a putea prinde două șezlonguri cu umbrelă împotriva soarelui deasupra lor, chiar aproape de mare. Fiindcă de multe ori se plângea că i se înroșesc umerii și nasul. Și se va înroși din nou pentru că stătea de ore întregi și se bălăcea prin apă, ca să nu mai spun că flirta cu fiecare băiat pe care-l vedea în fața ochilor. Chiar și acum vorbea cu unul.

- Haide! m-a îndeamnat sora mea. La ce te tot gândești?

- Termină cu prostiile, Yerin! Ți-am spus să mă lași în pace pentru că nu știu sa înot.

N-am idee de ce insistă atât. Doar i-am spus de acasă că nu intru în apă.

- De asta sunt salvamari așa frumoși! a explicat disperată de situație. Dacă nu vii, mă supar!

I-am acceptat într-un final propunerea inutilă pentru că știam că poate devenii foarte cicălitoare și decât să mă bată la cap tot restul zilei mai bine sunt de acord cu propunerea ei acum. Deși nici în ruptul capului nu-mi doream să înot pentru că nu voiam să mă ia smurdul de pe plajă, inconștientă. Dacă ar fi să mă iau după ea, n-ar fi mare lucru. Ce-ar spune ea ar fi ceva în genul "Te ia smurdul și gata, ce mare lucru? Au fost oameni și mai grav răniți."

Nu prea îi păsa de nimeni înafară de ea însăși. Era o scorpie narcisistă câteodată, dar era pana la urma sora mea geamănă și vrând nevrând, trebuia s-o accept cu bune și cu rele.

M-am ridicat în reluare de pe nisipul fierbinte și am aruncat într-o parte lopățica cu care scormoneam nisipul, începând să-mi pleoștesc picioarele prin apa caldă către partea în care era ea până la genunchi, ca să-i fac pe plac și să mă pot relaxa pe tot parcursul zilei fără să-i aud gura. Îmi ridicasem ochii către ea și o priveam aproape cu gura căscată. Se băga cu capul la fund de spui că era una dintre fetele alea care practicau înot sincronic.

- Hye-Jeong! Prefă-te că te îneci! a țipat deodată Yerin către mine, puțin amuzată de expresia feței mele.

- Scuză-mă, am făcut o pauză scurtă, ești nebună, fato.

- Păi așa o să vină frumușelul ăla de acolo să vadă ce s-a întâmplat! Îl vezi?

Se răstise fără nerușinare la mine în timp ce mi-a arătat cu degetul un salvamar într-adevăr foarte chipeș care stătea bine-mersi pe scaunul său înalt. Privea către largul mării cu o doză mică de entuziasm în timp ce discuta cu prietenii săi. Presupun că nici măcar nu-i surâde meseria, judecând după starea lui de spirit.

- Prefă-te tu! Eu poate chiar o să mă înec! am accentuat cuvintele, în speranța că aș putea s-o determin să-și schimbe gândurile nebunești.

Însă nici o șansă pentru că soră-mea mă privea cu o mutră de cățel plouat în continuare până în punctul în care am cedat și mi-am dat ochii peste cap, lăsând un mic oftat să-mi scape printre buze.

- Nu pot să cred că vrei să mă folosești pe mine ca să atragi băieții, am oftat, nu-ți mai merg vrăjile?

- El e salvamar, deșteapto, dacă i se va părea ceva în neregulă va venii imediat să verifice, și atunci va fii momentul meu. Plus că, mi-e lene să merg până la el.