Closer | Taehyung

Capitolul III

Dimineata aceasta fusese una groaznica. De la ora trei jumatate n-am mai putut să inchid un ochi. Presupun că puteam să sperii ușor pe cineva cu fața mea de zombi. M-am trezit, ca de fiecare dată, mai devreme decât ea și chiar de ceasul era târziu, am preferat să zăbovesc în pat în ciuda stomacului care chiorăia insuportabil. Yerin s-a trezit mult mai târziu, și atunci când a făcut-o, prima data s-a repezit la telefonul de pe măsuță. Îl butona atât de repede și se auzea și sunetul enervant al tastaturii date la maxim. Am vrut să îl iau și să-l arunc pe unde apucam, dar m-am calmat și mi-am pus perna pe cap, străduindu-mă să-l ignor.

- Însfârșit! vocea soră-mii s-a făcut auzită în întreaga încăpere.

Nu am apucat să deschid bine ochii pentru a vedea de ce Yerin țipă așa pentru că în secunda următoare am simțit ceva tare și greu care mi-a picat fix în cap. M-am ridicat instantaneu din pat și mi-am frecat fruntea roșie, aruncând în ea cu săgeți imaginare. Ea acum se abținea cu greu să nu bufnească în râs, sărăcuța. Nu găseam nimic amuzant în asta. Dacă o trezeam eu în modul ăsta, ieșea cu bătaie.

- Tu ești sănătoasă la cap? am întrebat-o vizibil nervoasă, aruncându-i telefonul drept în brațe.

- N-am vrut! mi-a răspuns ea puțin amuzată.

- Cum dracului să-mi scăpi telefonul ăla în cap? Nu puteai să-l butonezi în altă parte decât deasupra capului meu?

- Tu nu înțelegi că n-am vrut? Oricum este deja prânzul, trebuia să te trezești, mi-a spus dându-se jos din pat leneșă.

Am vrut să merg eu prima la baie, dar Yerin mi-a luat-o înainte. Întotdeauna când intra acolo stătea o veșnicie, de data asta intru eu prima pentru că ies mai repede.

- Stai ușurel, Zână Maseluță. De data asta intru eu prima la baie pentru că n-am de gând să te aștept o veșnicie.

S-a întors către mine arcuindu-și sprâncenele perfect drepte.

- Poftim? și-a mărit ochii. O fată ar trebuii să-și facă timp pentru ea, prietena mea Yoona a stat odată și o oră când am dormit la ea, mi-a bătut obrazul ca o nerușinată.

- Vrei să insinuezi că eu nu-mi fac timp pentru mine? Yerin, facem aceleași lucruri și nu știu cum, dar tu mereu ieși mai târziu decât mine, așa că scuză-mă, intru eu prima.

Fără s-o mai ascult am țâșnit pe ușă și i-am trântit-o în nas. Puteam să jur că acum se gândește la o răzbunare pe măsură, dar nici că-mi păsa. După aproximativ douăzeci de minute am coborât amândouă jos, la masă. Din păcate am fost nevoită s-o aștept ca să mâncăm împreună. Yerin a scos din frigider cutia cu lapte și se uita după cerealele ei musli. A scotocit toate sertarele însă cutia era goală.

- Cine mi-a mâncat cerealele?

- De ce te uiți așa la mine? am întrebat-o serioasă, așezându-mă pe scaun. Nu ții minte că le-ai crăpat în tine pe toate aseară când te uitai la film?

- Ah, da, ai dreptate. Nu vrei tu să mergi să cumperi? Hai că magazinul e la o stradă distanță.

- Pai dacă e aproape, du-te tu. În fond, tu te-ai îndopat cu ele, nu eu. Îți e lene, prințesă? a încuviințat.

- Mama nu ne-a lăsat nimic pregătit pe masă, deci n-o sa avem ce să mâncăm.

Enervată peste măsură de comportamentul ei enervant, mi-am dat ochii peste cap, spunând: