Closer | Taehyung

Capitolul IV

nu-i editat

Obosită până peste cap de atâtea cumpăraturi și făcut curățenie prin casă, mă trântisem extenuată pe canapeaua pufoasă din living, cu mâinile deasupra capului si cu picioarele pe masuta de cafea a mamei. Nu aveam de gând să-mi ridic fundul de aici prea curând.

Am crezut că nu mai ajung să le aduc pe toate acasă. Bagajele pe care le-am cărat au fost foarte grele și multe, iar din păcate, n-am avut deloc ajutor din partea lui Yerin pentru că ea de dimineață este plecată și nici acum nu s-a întors. Îmi spusese că va aduce și ea cateva cumpărături, dar nu prea cred. Eu m-am chinuit cel mai mult pentru petrecerea asta, desi ea venise cu ideea.

La telefon n-a vrut să răspundă deloc și nici să se omoare să mă ajute cu aranjatul prin casă. Uneori îmi vine s-o strâng de gât. Mi-am întins capul pe spate sperând să mă liniștesc în atmosfera calmă. Măcar până ajunge Yerin pentru că odată ce vine ea, liniștea din casă va dispărea cât ai spune pește.

Nu pot să cred că sunt atât de geloasă pe Yerin încât am ajuns să mă întreb dacă eu chiar am fost umbra ei în tot acest timp. Adică, vreau să spun că ea are tot ce-și dorește, băieți frumoși la picioare, prietene cu care să poată bârfii la miezul nopții fără să-i închidă telefonul în nas cu înjurături, farmecul ei aparte care înnebunea orice persoană, indiferent că era fată sau băiat și popularitatea de care eu mă lipseam, dar de fapt, nici n-am dispus vreodată de așa ceva. Și toate astea pentru că refuzam să ma distrez. Și totuși voiam să fiu ca ea mai mult ca orice pentru că era cool, dar nu-mi dădeam seama cum. Era ciudat că până acum nu avusem niciun iubit, deși am ieșit la întâlnire cu foarte mulți băieți.

Mi-a fost frică întotdeauna să nu mă fac de râs și să râdă lumea de mine, pe când Yerin nu dădea doi bani pe ce spune lumea despre ea. N-am mai avut timp de nimic pentru ca auzeam de afara voci de fete.

Ca prin minune, ușa s-a trântit de perete și pe ea și-au făcut apariția prietenele insuportabile ale lui Yerin, care făceau gălăgie și puteam să jur că li se auzeau râsetele de la un kilometru. Am surprins-o pe Chaeyoung și Seulgi printre ele, fostele noastre colege de la clasele alăturate din liceu, și fostele mele prietene care mă priveau uimite. Adică, doar Chaeyoung a fost prietena mea pentru că Seulgi nu mă mai suporta deloc datorită unui incident trecut și încerca din răsputeri să o întoarcă pe Chae împotriva mea. Mai vorbesc cu ea si acum, dar nu mai e ce-a fost.

Fetele erau care mai de care gatite. Unele cu rochite, altele cu salopete, chiar si cu costume din doua piese, scumpe, bineinteles, la fel ca si hainele soră-mii. Erau toate cu mult mai inalte, deci nu mi-a luat mult sa-mi dau seama ca erau incaltate in sandale cu toc. Intr-o mana aveau posete mici si stralucitoare si in cealalta mana telefoanele lor scumpe si valoroase. Am fost bucuroasa sa vad ca adusese numai fete, dar oricum, m-a luat pe neasteptate.

Fusese vorba ca invitații să vină la nouă, nu acum și eu n-am știut nimic. Totuși, le dădeam dreptate fetelor care ma priveau ciudat pentru că arătam, într-un cuvânt, oribil. Părul îl aveam răvășit de-a binelea, pentru că nici nu mă obosisem să-l pieptăn dupa ce ieșisem din dus, eram îmbrăcată într-o pereche de pantaloni cam prea scurți pentru a putea să mă vadă și altcineva și maieul era unul deasupra buricului, cu două breteluțe subțiri. Practic, alea erau pijamalele mele.

Cu siguranță, trebuia să găsesc o cale să dispar din peisaj cât se poate de subtil și să merg sus ca să scăp de pijamale și să mă îmbrac și eu mai decent pentru că, până la urmă, aveam de dat un party la noi acasă. Și ceva îmi spune că, de fapt, Yerin m-a mințit în legătură cu cele zece persoane pe care voia să le invite la noi și cred că a vrut să spună douăzeci. Ca deobicei, m-am lăsat dusă cu zăhărelul de ea, dar promit că asta e ultima oară. Nu mi-a spus de la început pentru că era convinsă că nici în ruptul capului nu aveam să accept.