Inainte ca retelele de socializare sa infloreasca, jurnalistul american Brian Bethel relata in 1998 pe un forum al iubitorilor de paranormal urmatoarea intamplare ciudata.
Ma dusesem catre fostul sediu Camalott Communications pentru a-mi plati o factura. Atunci Camalott era in aproprierea unui cinema. Ma foloseam de lumina care venea de la sigla cinema-ului pentru a-mi semna factura. Planuiam sa o duc chiar in seara aia catre Camalott. Nu i-am auzit venind.
Dintr-o data am auzit o bataie in geamul soferului. Erau doi baieti imbracati in hanorace cu gluga. Sa fi avut intre 9 si 12 ani. Am crapat usor geamul crezand ca au sa imi ceara niste bani. M-a cuprins brusc o teama teribila, pe care nu o puteam explica.
Unul din baieti a inceput sa imi vorbeasca. Era suplu, cu pielea usor maslinie si cu parul cret. Celalalt baiat era roscat, iar pielea ii era palida si pistruiata. Baiatul cu pielea maslinie mi-a spus ca el si prietenul lui venisera la cinema dar isi uitasera banii acasa. M-au rugat sa ii duc cu masina pana acasa.
Părea plauzibil. Erau niste copii dar cu toate astea nu imi puteam explica frica irationala care ma curprinsese. Am mai tras de timp si am mai schimbat cateva cuvinte cu ei. In acest timp mi-am dat seama ca filmul pe care vroiau sa il vizioneze tocmai incepuse. As fi avut suficient sa ii duc cu masina pana acasa si sa ii aduc inapoi la cinema. Cu toate astea nu am putut sa ma adun si sa ii las sa urce in masina.
Baiatul cu pielea maslinie devenise insistent. Mi-a spus ca nu dureaza mult, ca sunt doar niste copii, ca nu au un pistol sau ceva de genul asta. Recunosc ca partea cu pistolul mi s-a parut putin tulburatoare. Nu stiu cum am facut dar l-am privit pentru prima data direct in ochi si am inghetat. Ambii aveau ochii negrii ca si taciunele. Orbitele lor erau doua gauri care se cascau goale in noapte.
Eram complet panicat dar am incercat sa imi pastrez calmul. Nu mai stiu ce scuza am invocat, am bagat in marsarier si m-am carat de-acolo cat de repede am putut. Cred ca era evident ca fata imi era desfigurata de teroare. Inainte sa dispar, baiatul care mi se adresase mi-a spus furios: "Nu putem sa intram decat daca ne dai voie. Lasa-ne sa intram!"
Inainte sa trec de cinema m-am mai uitat in oglinda retrovizoare dar baietii disparusera. Nu cred ca aveau cum sa fuga atat de repede si nici nu aveau unde sa se ascunda. Apoi am calcat acceleratia si am plecat de-acolo mancand pamantul.
