Trandafirul Ofilit

Spini cu gust amar

Au trecut mulți ani de la momentul în care treandafirul îmi plantase sămânța convingerii de impunere în minte. Pe acum eram clasa a 5-a, ba nu! Chiar treceam a 6-a, deci aveam 12 ani.

Trecusem prin  multe chinuri până la momentul de față. Bunicul meu, cel care practic ținea casa murise; bunica mea, în urma unui accident rămăsese paralizată; mama era tot mereu plecată de acasă nespunând nimănui unde se duce, cât stă sau cu cine pleacă...

Nimeni nu o ținea în frâu, chiar dacă aveam probleme acasă ea ieșea ca să se distreze pe cine știe unde. Într-o seară, la pomana bunicului meu  o sună o prietenă:
-Alo! Bună, Maia!

- Bună, Ioana! Uite, mă gândeam să ieșim astă-seară... Trebuie să-ți prezint un tip drăguț!

- Fată, nu pot azi! Azi i-am făcut de un an lu tata!

-Aaaa, dar ce zici dacă am veni și noi la tine? L-ai cunoaște și tu!

- Ok, vă aștept! Te pup!

În tot acest timp mama credea că sunt pe afară, dar  defapt eram dincolo jucându-mă și fără să vreau am auzit toată discuția. Eram extaziat că mama avea să cunoască un tip- am uitat să menționez că acum aveam 8 ani și tot ce mă înconjura îmi părea un desen animat- care probabil era cuceritor, grijuliu și care urma să-mi fie un tată, cuvânt care pentru mine înseamnă un adevărat exemplu de virtute.
Până atunci lipsa tatălui mă marcase profund, fiindcă toți ceilalți copiii mă batjocureau, pot spune numai că trevusem prin multe momente umilitoare în școală și mă uimea cât de răi sunt copii de clasa a 2-a.

Seara a venit, Maia și prietenul ei, Flaviu, au ajuns pe la amiază când lumea plecase de la pomană. El era un tip înalt la patru ace, aparent atent la detalii, chiar îmi făcuse o primă impresie bună, oarecum mă atașasem de el, dar din nou, îmi aminteam de imaginea impunătoare a trandafirului, fiindcă așa era și el.

Într-o singură săptămână el și fata lui, Daria s-au  utat la noi, numai pe motiv că mama se îndrăgostise nebunește de el și era gata să-i dea tot ce i-ar fi cerut. Daria, a fost cea mai parșivă ființă pe care am întâlnit-o... în prezent pot spune că o curvă are mult mai multe sentimente decât ea, avea un țurțure în inimă și pe față un chip destul de atrăgător. Vorbele i erau pline de venin acoperit cu miere, astfel că mereu făcea să ies eu vinovat și mama din nou mă bătea...

A urmat o lungă perioadă de depresie pentru mine pentru că ei ( toată familia) mă considerau o „putoare ordinară”, Daria îmi făcea mereu zile fripte și Flaviu devenise tot mai stăpân pe viața mea. Cea mai cruntă amintire din perioada cu prcina a fost momentul în care el m-a luat de gât și mi-a zis clar în față: „Te duc să te spânzur de prunu din grădină!”, numai fiindcă se îmbătase din nou și nu avea pe cine să-și verse amaru fiindcă Daria nu mai stătea la noi, mama deja era bătută și bunica stătea în altă casă, din aceeași curte.

Așa au ținut-o 4 ani de zile ale dracului de lungi! Între timp, îmi descoperisem marea pasiune, dansul, după ce trecusem de pima pasiune, pictura sau mai exact arta decorativă. Dansam ca să uit de grijile de acasă, dar aici dădeam de alte belele. Devenisem anxios, toată lumea se uita cudat la mine, toți mă priveau ca pe un intrus și mi se zicea des să „mă dau”, deși dansam foarte bine.
Acolo erau 3 tipi- numele lor nu e important deloc- care  oarecum conduceau grupul.  Aveau toate fetele la dispoziție, lipsa lor de chef pentru repetiție se transforma în distracție ( pentru ei) și multe altele...

Într-o oarecare zi, pentru că stăteam tot mai mult singur și retras s-au hotărât să se ia de mine, au început cu bobârnace, apoi cu ghionturi, pumni și până să-mi dau seama mă prinseseră la înghesuială!

Revenind la situația de acasă, pot spune că era din ce în ce mai proastă. Mama își pierduse locul de muncă, Flaviu la fel, eu nu mai aveam voie să stau în casa mea, așa că mă mutasem la bunica... oh, Doamne... ce-mi amintesc cel mai bine e crăpătura dintre ușa sobei și peretele sobie prin care se întrezărea flama la care mereu mă uitam pe timpul iernii înainte să adorm. Chiar și azi, la atâția ani de la acțiunea pe care o împrăștii acum pentru toți curioșii care au fost atrași de titlu, mai asociez flama aia cu dorința mea arzătoare de răzbunare pentru omul care mi-a distrus copilăria și m-a forțat să mă maturizez!

Relația dintre mama și el era foarte bună, în ciuda scandalurilor regulate, dar ambii deveniseră mult prea toxici pentru mine. Pe atunci eram extrem de fragil atât fizic, cât și psihic, dar bătaia primită pe care mai târziu o împărțeam mă călise.

Așa venise vara lui 2012 când aveam un turneu prin țară cu dansurile și rămăsesem cu gândul încă acasă la Lena! Da, chiar Lena... vecina și colega mea de bancă. Eram doi neadaptați și ne-a fost ușor să ne cuplăm, dar la 12 ani, nu știam eu ce e aia dragoste.

Totuși  Lena mereu m-a iubit, chiar dacă pentru mine nu ea, cât sentimentul că am prima relație mă fascina... Mă îngrijora faptul că nu știam cum să mă comport într-o relație și că dacă mama ar afla m-ar fi snopit!

După ce m-am întors din turneu mama vorbea cu bunica despre ceva anume, vorbeau încet, ca și cum ar fi fost un secret. Flaviu părea să fie plecat, dar puțin îmi păsa fiindcă îl uram din suflet, chiar și azi îl mai urăsc!

Mi-era teamă ca nu cumva bunica la care am stat atâta timp să fi pățit ceva și să mai aibă numai puțin timp până să treacă pragul veșnic. Dar spre bucuria mea, am descoperit că mama și Flaviu se certaseră groaznic, așa că el a plecat la casa lui și ne-a lăsat definitiv în pace!

După 4 ani lungi de depresie chinuitoare, în care mama nu a vrut să mă ducă la doctori fiindcă i se părea că vreau atenție pe care nu o merit, chinul meu se sfârșise! Odată cu acest chin s-a terminat și relația mea cu Lena pentru că amândoi eram chiar mici și ne-am zis că nu are rost să ne complicăm viețile de la 12 ani