Trandafirul Ofilit

În noaptea vieții

Cum spuneam și la început, mi-am trăit viața sub amintirea acelui moment în care trandafirul îi impusese un caracter puternic. De atunci mă maturizasem învățând să trec prin și peste greutățile vieții, să apreciez oamenii care chiar au caracter, să mă impun când e cazul și să mă apăr cu tupeu.

<<Au fost mulți care s-au luat de mine în copilărie și nu am avut sprijin, asta îm distrugea puterea. Știam că sunt un om puternic și impunător, chiar plin de viață, dar dacă nu am iubire... la ce bun?

De mult eram îngânduat și tot calvarul continua... îmi făcusem prieteni noi, dar și cu ei începeam să am probleme, visam la o iubire de durată, dar mi se spunea numai: „Tu ești cel mai bun băiat pe care-l cunosc, dar nu vreau o relație.” Dădeam mult mai mult decât primeam și umblam după himere...

M-am decis să mă plimb prin pădure într-o seară, dar eram tot mai trist... mi-am zis că asta e picătura care a umplut paharul... ADIO!>>

→ Asta scrisese bietul băiat înainte să facă gestul extrem. A doua zi un cioban i-a găsit trupul înghețat care zăcea într-o baltă de sânge și cu un cuțit înfipt în inimă.
Părul blond și buzele încă roșii îl arătau ca pe un înger... Acum e prea târziu, poate o vorbă la timpul potrivit ar fi schimbat ceva!