Trandafirul Ofilit

Alături la sânge și la vin

Vara ultimului an trecuse greu pe lângă mine... eram plictisit, deși mă implicasem în prea multe proiecte. Aveam nevoie de ceva care să mă scoată din rutină și ce a urmat mi-a picat tot mai bine! Urma să merg cu tot ansamblul de dansuri în Macedonia. În sfârșit scăpam de rutină!

Fix cu vreo două săptămâni  înainte a venit la repetiții un băiat slăbuț, cu privirea pierdută și cu un zâmbet larg pe față. Eu nu mai aveam încredere în nimeni, eram închis în mine fiindcă toți prietenii îmi deveniseră antipatici.

Tipu ăsta, Sebi, s-a băgatîn vorbă cu mine și discutam despre muzică... vorbea cu atâta entuziasm de parcă urma să se întâmple ceva uimitor, deși nu era nimic spectaculos, iar eu îl ascultam flegmatic, analizându-l. Ce-i drept, am crezut că e doar un zgubilitic care râde și la un deget, dar nu a fost chiar așa.

Mai erau 3 zile până să plecăm în Macedonia și nu aveam cu cine sta în cameră așa că l-am întrebat și am stat cu el și cu încă un tip. Atunci, într-o săptămână, l-am cuoscut mult mai bine și am aflat că era entuziast pentru că e implicat în totalitate în ceea ce face. Am avut timp să vorbim, am avut timp să ne cunoaștem și la final mi-a părut ATÂT DE RĂU că l-am judecat greșit!

M-a chemat să intru în formația lui, fiindcă era rocker și avea mare nevoie de un solist. Eu am acceptat cu dragă inimă, dar ceilalți doi băieți nu erau de acord cu ce voiam noi să cântăm. Până să avem primul spectacol trupa  s-a și desființat urmând ca eu și Sebi s-o restructurăm.

Deși nu ascultam rock până atunci, el mi-a deschis o altă percepție și chiar am început să iubesc genul ăsta de muzică. 

Sebi era din alt liceu și cu un an mai mare decât mine, deci cunoștea o grămadă  de oameni, era un tip foarte important pentru societate, deși se desconsidera mult... Și cred că avea aceeași problemă ca mine, se implica intens în multe chestii ca să uite de probleme.

La începutul școlii s-a hotărât să organizeze Balul Bobocilor, deși nu avea absolut nicio idee de ce să facă sau de unde să înceapă. Prinsesem mult drag de el și îl simțeam ca pe un frate! Chiar nu exagerez pentru că simțeam că am fi crescut amândoi sub același acoperiș, ca și cum am fi avut același sânge. Devenise genu de om cu care aș fi vrut să beau până cad sub masă!

În fine, continui cu balul... el nu știa ce sau  cum să facă, așa că l-am ajuta, marea mea pasiune fiind scena și tot ce ține de ea. Am pregătit toate coregrafiile. Am strâns bani, am făcut decorul! Toate astea împreună cu ceilalți organizatori șin chiar și cu bobocii pe care-i simțeam de parcă ar fi fost proprii mei copii.

Toate astea ne-au apropiat pe mine și pe Sebi mult mai mult și-mi plăceau enorm serile când beam și stăteam la caterincă ori la bârfă despre cine știe ce fată.

În noiembrie balul a fost cel mai tare din oraș! Dar cu toate astea, guri rele comentau la adresa mea... era parțial normal pentru că nu eram din liceul lor, dar nesimțirea lor și faptul că nu se implicaseră deloc mă enerva teribil. Așa m-am luat în gură cu o curvă care mă înjurase și ca să-mi demonstreze cât de inteligentă e a pus mai mulți indivizi să mă caute ca să mă bată! I-a ales pe cei mai buni, atât de buni încât nu mă găseau și nu mă chinuiam să-i evit, chiar eram prezent este tot și mă afirmam din ce în ce mai mult.

În tot timpul ăsta Sebi îmi era alături și eu la fel lui.. omu ăsta era un om de mare valoare în fața mea, de-a fi fost nevoie, mi-aș fi dat viața pentru el fiindcă știu că și el ar fi făcut la fel.

L-am ajutat cu tot felul de probleme și în felul ăsta m-am maturizat surprinzător, am căpătat o înțelepciune pe care el nu o avea, dar o împărțeam cu el ca să-l ajut și să știu că-i e bine.

Asta mi-a reușit fiindcă lui îi era din ce în ce mai bine, chiar se combinase cu o fată care-l iubea enorm. Mă bucuram pentru el, dar așteptam să-mi zică mai des că măm consideră un om minunat, așa cum îi ziceam eu foarte des.

Eu acum eram singur și-mi era mai greu fiindcă Sebi nu mai putea să fie atent atât de mult la mine dacă era întro relație. Se întâmplau tot felul de chestii care mă deranjau, tot felul de nesimțiri și nu puteam să-l umplu pe el cu toate problemele mele, deși-mi zisese: „Spune-mi ce probleme ai! Sunt fratele tău și te ascult! Te ajut cum pot!„ Vorbele astea mă înduioșau profund! Dar fiindcă nu puteam răspândii problemele mele peste tot mă apucasem de fumat ca să mă calmez.

Și chiar dacă ne mai certam, mai bine zis ciondăneam, pentru că ne înțelegeam așa bine încât mereu ajungeam la o concluzie benefică. El a fost singurul om care nu m-a trădat și de asta a avut parte de tot respectul meu, chiar i-am zis la un moment-dat: „O să-ți fiu alături la sânge și la vin!”