Visul dulce devenit coșmar?

Capitolul 8

      Și se năpustește din nou asupra gâtului meu dar....
      —Trebuie să plecam porumbeilor.
      —Da,da. Uite ce trebuie să faci piticot. Trebuie să mergi cu noi la un club și trebuie sa atragi un bărbat care e ținta noastră, pe aleea din spatele clubului. De acolo ne ocupăm noi. V o sa îți dea niște haine mai....scurte. spune cu rânjetul pe buze.
       Odată ajunsă la club ma așez lângă țintă. Era puțin amețit. Și eu normal că i-am atras atenția pentru că arătam cam provocator.
         —Hei frumoaso! Singurică?
         —Bună... Da.
         —Nu vrei să vi cu mine undeva?
         —Chiar asta vroiam să te întreb! Nu vi la mine?
         —Ooo cu cea mai mare plăcere!
         Și așa l-am dus pe acea alee întunecată. Iar atunci și-au făcut apariția si cei 7. Însă eu am fost luată din acel peisaj de către Jimin, care ma condus la mașină.
          —Ce se va întâmpla cu acel bărbat?
          —Păăăi....ori ne da banii ,ori....e mort.
          —Ce?! Nu pot sa cred!
          —Asta se întâmplă mereu. Dar îți spun o refula foarte importantă în lumea noastră. Daca nu mănânci ești mâncat.
          —Dar eu...
          —A apropo, nu ai scăpat de pedeapsă!
          —C-ce?
          —Nu ce, poftim. Și nu mai pofti ca ți se apleacă.
          Spune acesta și începe sa râdă în hohote. Era așa drăguț când râdea, ochii aia ai lui in care te pierzi cu ușurință, părul său așa fin si mătăsos, gura cu buzele pline si rozalii și.... Stai ce tot spun eu aici?! Dar e atât de.... Nu Irina! Fată rea Irina! Cum poți sa te îndrăgostești de el? Deci.....m-am îndrăgostit de el? Oh Doamne...
            —Irina ești bine? mă întreabă plimbând o mână prin fața ochilor mei. Era prima oară când îmi spunea pe nume.
            —Tu mă placi? spun foarte repede și apoi îmi pun mâinile la gură realizând ce am spus.
            —În mod normal dacă fata întreabă asta un băiat, înseamnă că ea îl place.
            —Da șt.... adică nu....da,nu stai ce? Nu.....Da? Nu,nu,n-
           Văzând că nu mă mai opresc, acesta ma reduce la tăcere cu un sărut.
           —Ooo,uite! Am ajuns acasă kitten.
           Nu spun nimic și cobor din mașină,apoi mă duc repede spre camera mea. Însă Jimin merge în spatele meu. Iar când vreau să închid ușa, el ma oprește și intră in cameră și încuie nenorocita aia de ușă.
           Eu fac câțiva pași înapoi, însă el se apropiere de mine,formând încet, încet un rânjet cu buzele sale.
           —Jimin termină! M-am săturat de toate jocurile voastre!

————————————————————————————

Hey copilași! Capitol nou.E cam plictisitor dar nu prea mai am idei... Apropo m-am decis sa scriu o nouă carte încerc să postez primul capitol cât mai curând.
Va pup! 😘 Byeeeee!!!!