Cicatrici ~ (încheiată)

4

Mergeam încet, încet.
Gândindu-mă la mama, am simțit ceva fin pe mână. Mâna lui făcuse contact cu mâna mea. I-am zâmbit. El a făcut la fel. Când zâmbea, era cea mai frumoasă făptură de pe întreg Pământul.
Simțeam fluturași în stomac.
Oare și el la fel?

Eu: Mai avem mult de mers?
Dereck: Puțin. Te dor picioarele? Vreau să mai ai putere de vorbit la mine acasă. (a zâmbit, iar. Și eu iar mă topeam.)
Eu: Nu, nu mă dor încă. De ce?
Dereck: Țin la tine și nu aș vrea să suferi în nici o privință.
Eu: Și eu la fel, Dereck. Ești omul cu cel mai...
Mi-a sunat telefonul.
"Continuare: Cel mai frumos suflet și fizic din lume."
Era mama. Voia să vadă când ajung la mătușa, vorba vine, noul nostru adăpost. Avem noroc cu ea. I-am spus că o să merg la un coleg. Aș vrea ca, cândva, să îi spun "iubit". E viața mea. Acei ochi misterioși dar superbi...îi ador.

Peste 10 minute...

Dereck: Am ajuns. Îți place casa?
Eu: Da. E superbă. Ca tine.
Dereck: Ce?
Eu: Ce? Ă...superbă, ca și oamenii care locuiesc în ea.
Dereck: Mersi. Îți mulțumesc și în numele părinților mei. Ești o dulce, frumoasă...ce te-aș mai pupa....
Eu: Wut? eram șocată, dar îmi și plăcea ce a scos pe gură.
Dereck: Nimic. Poftește înauntru.

Era minunat ce mi se întâmpla. Faptul că, băiatul care îl ador, e posibil să mă placă și m-a invitat la el acasă, e magic.

                       " Love"