Cicatrici ~ (încheiată)

6

Dereck: Deci, cred că ști despre ceea ce vreau să vorbim.
Eu: Emilly?
Dereck: Da. Dar întâi, așează-te mai comod, căci văd că nu prea stai comod.
Eu: Nu, mi-e perfect așa.
Dereck: Treaba ta.
* Poziția mea era: spatele drept, și picioarele adunate și mâinile între ele. Așa îmi era cald la mâini. Era cam frig. *

Dereck: Deci, vreau să îți spun că, ei bine, acea Emilly e o persoană foarte specială pentru mine. E foarte frumoasă. Ca tine.
Eu: Mersi. Trebuie să fie foarte norocoasă.
Dereck: Nu sunt atât de special nici eu. Doar ea e. Acea persoană este...
Mi-a sunat telefonul.
Convorbire:
Mama: Mai stai, Emilly?
Eu: Puțin...Trebuie să vorbim ceva. După aceea vin. Bine, mami?
Mama: Bine. Ai grijă.
Eu: Pupici!

Dereck: E îngrijorată mama ta?
Eu: Simt eu că ceva nu e în regulă. Cred că va trebui să plec, Dereck, am zis băgându-mi telefonul în geantă și ridicându-mă în picioare.
Dereck: Dar...Conversația noastră...?
Eu: Dereck, am stat puțin. Am și alte treburi. Plec. Mai vorbim. Aștept să mă suni...
A zis, dar am auzit încet, ca prin vis:
Dereck: Tu nu știi că acea fată de care îmi place ești tu...
Am auzit puțin, dar mi-am continuat drumul și nu m-am întors în spate.
Regret. Merita.

Sper să nu îi fi rănit sentimentele...