Cap III

598 16 1
                                    

Am luat-o la fuga prind padure in toiul noptii.Acel tip,pe nume Mike,era din ce in ce mai aproape de mine.In timp ce alergam,simteam ca nu mai pot respira.La un moment dat m-am ascuns dupa un tufis''Aici nu o sa ma gaseasca!''am crezut ca este o ascunzatoare buna,pana ce m-am uitat in spate si el ma privea.

-Nu vei putea scapa de mine! Odata ce ai venit cu noi nu pleci pana ce nu devii ceea ce suntem si noi. a spus el increzator

-Sa o crezi tu pe asta!

Am luat-o din nou la fuga.

-Pana cand crezi ca vei putea alerga?Pana cand crezi ca te poti ascunde? a spus Mike.

Deja imi tremurau picioarele de teama.Din cauza fricii incasate de mine si din cauza neatentiei,nici nu am mai realizat pe unde alerg si m-am oprin in fata unor  copaci care imi blocau drumul.

-Ti-am spus eu ca nu vei ajunge departe! a spus tipul cel rau cu un zambet unsuros pe fata.

-Asa si?! Ce ai de gand sa imi faci? am spus eu cu un tupeu care defapt era  fals.

-Ooo!Domnisoara a prins curaj! 

-Asculta!Daca tu ai impresia ca eu voi deveni o creatura ca tine,te inseli!

-Asa crezi?Vom vedea cine se inseala si cine are dreptate!

Imediat dupa ce a facut un pas spre mine,simteam ca ma pierd.Am lesinat.Atunci cand m-am trezit era prea tarziu.Vampirul isi facuse deja treaba.

'' Ce ma fac acum?!'' Eram disperata. Nu aveam nimic de facut decat sa ma alatur grupului de ''VAMPIRI''.

Inainte nu prea credeam ca este posibil sa existe astfel de creaturi,dar acum am vazut cu proprii mei ochi si ba mai mult,eu sunt unul dintre ei.

-Mike! Ai reusit sa iti duci planul pana la capat.Sper ca esti multumit!

-Ei...Nu chiar..

-Poftim?! Sunt un vampir si sper ca este multumit si tata pentru ceea ce mi-a facut.

-Poate el este..eu nu. Acum ca eu te-am muscat,asta inseamna ca trebuie sa fii prietena mea.

-Ce?!

Prima oara cand l-am vazut,parea a fi un tip cool,dar acum ca vad ce fel de persoana este,nu prea mai am aceleasi impresii.

-Haideee,Olive! Acum putem fi impreuna.Eu te-am placut de prima oara,dar nu puteam sa fiu cu tine daca tu nu erai un vampir.

Dupa acele cuvinte,care pareau a fi foarte convingatoare,am hotarat sa-i dau o sansa,plus ca acum sunt un vampir si nimeni nu v-a fi cu mine cand v-a afla ce sunt.

-Am sa iti dau o sansa.

Cand am spus acele vorbe,incepuseram sa am dubii,dar nu doaream sa fac nici un pasa in spate,nu si dupa cele intamplate.

-Acum ca m-ai transformat in vampir,cred ca este momentul sa imi explici ce e cu treaba asta.

-Pai..Eu am fost primul vampir din acest grup.Intr-o seara frumoasa de vara,m-am gandit sa fac o plimbare prin padure.Am auzit un zgomot puternic si deodata a sarit  de nicaieri,un vampir,care s-a napustit asupra mea.Ca orice vampir,am avut nevoie de sange si am muscat alte persoane care au devenit la fel,vampiri.

-Wow..Dar,nu exista vriun antidot..o licuare sau ceva care sa ne transforme in niste oamnei normali?

-Nu..din pacate

Am plecat in camera mea.M-am asezat pe pat si am inceput sa ma gandesc la viitor.Nu mai conta prezentul.In timp ce am stat in acest loc am reusit sa ma las de alcool si de tigari.Stateam pe pat,deschideam din cand in cand internetul,eram foarte stresata.Eram cu gandul la cum pot deveni un om normal.

Deodata suna telefonul.Era tata.Ma intrebam ce vrea.

-Da?

-Buna,Olive!

-Cum zici..Ce doresti?

-Ma intrebam ce mai faci?

-Am o problema acum.Nu pot vorbi.

I-am inchis telefonul in nas.Nu-i puteam spune sub nici o forma cum ca fiica ei a  inclacat regulile,a iesit noapte cu un grup de vampiri si uite asa a devenit un vampir si acum se gandeste la o metoda de a rezolva lucrurile.Sigur nu i-ar fi picat bine!

Dupa ce am terminat conversatia am redeschis internetul,sperand ca voi gasi antidotul.

-Ce e asta?!

Mi s-a deschis o fereastra .Acolo trebuia introdusa parola.Eu cum nu o stiam,am ramas cu norocul.Am introdus parola care mi-a venit in minte,si uimitor,ca aia era.

-Super!

Am citit cu atentie tot ceea ce scria acolo.

-Mike,am gasit antidotul!

-Serios?!

-Uite! i-am aratat eu entuziasmata.

-Da.. Antidotul e tocmai peste munti.

-Pai..si??

-Cum adica''si?''. E aproape imposibil.

-Nu e adevarat.Te roog!

Doream sa devenim niste oameni obisnuiti si sa ne traim viata impreuna,pentru ca am inceput sa am sentimente pentru el.Vroiam sa ne traim viata departe de probleme.

-Deci..?

-Binee...

A doua zi.....

                        -VA URMA...-

Nu plange sub clar de lunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum