ne-am ciocnit pe hol

să îi spun din prima clipă

Salut, jurnalule, m-am întors după 3 zile de când nu ți-am mai scris.

Ieri dimineață l-am înmormântat pe Rotto. Mi-a fost greu să îl văd pentru ultima data, cu blana colorată de contrastul alb-negru, şi ochii albaştri de nuanța cerului furtunos caracteristic câinilor husky.

Ȋnsă ştiu că trebuie să trec peste. Azi e luni, o nouă zi, o nouă viață fără Rotto.

A fost o zi foarte bună azi, totuşi. Vremea a fost fantastică, un soare arzător şi fără pic de vânt, ziua de azi putea fi asemănată cu una de vară. Probabil natura vrea să mă facă să mă simt mai bine, cine ştie?

Azi am rugat-o pe Thea să mă conducă în clasa de alături. Are acolo o prietenă cu care se înțelege destul de bine şi mi-ar fi putut fi de folos vizita acolo pentru că ştiam că o să îl văd pe Dan.

Ȋn pauza mare, am fost până la baie să mă aranjez puțin ca să fiu sigură că voi face o impresie bună când voi intra în clasa lui Dan. M-am privit în oglindă şi mi se părea că arătam chiar ok, aşa că nu am mai stat pe gânduri şi am pornit cu Thea către destinația noastră.

Thea se uita la mine cu privirea de "eşti culmea, chiar nu ai de ce să îți fie frică" aşa că am încercat să par cât mai relaxată, chiar dacă mâinile mi-au cam înghețat de emoție.

Am păşit pragul înalt al uşii metalice şi am intrat în sala de clasă. Ȋn aer plutea un miros "interesant" de mandarine amestecat cu aromă de chipsuri cu brânză, geamurile erau acoperite parțial de jaluzele rosii, parchetul era mai lucios şi curat decât  al nostru, băncile se întindeau până în peretele din capătul celălalt al clasei, iar pereții erau decorați cu poze cu literele alfabetului rămase probabil de la copiii de clase primare care au învățat acolo cu un an în urmă.

Thea mi-a arătat-o pe prietena ei şi m-a condus la ea. Am încercat să trec printre bănci fără să mă împiedic şi să cad din nou foarte grațios ca în prima zi de şcoală. Câțiva colegi se uitau puțin ciudat la mine, dar am încercat să par cât mai naturală şi să o urmez pe Thea.

Prietena ei, Chloe, era foarte de treabă. Ne-a împărțit mie şi Theei biscuiți şi am făcut cunoştință. Thea nu prea ştia să ascundă faptul că motivul nostru nu era să vorbim cu ea ci să mă uit eu la Dan, ceea ce i-a dat lui Chloe de bănuit. Am încercat să mă uit cât mai subtil la Dan care juca un joc pe telefon alături de încă vreo 2 colegi. Am realizat că era puțin mai scund decât îmi păruse ultima oară. Oricum, nivelul de ciudățenie al discuției dintre Thea şi Chloe s-a ridicat prea tare, iar prietena amicei mele deja începea să aibă bănuieli în privința prezenței mele în clasă. Am inventat o scuză cum că nu ştiam de ce Thea m-a luat cu ea acolo şi că aveam de repetat pentru biologie aşa că am plecat şi i-am spus încet Theei că vorbim în clasă. Am ieşit astfel din camera plină de mirosuri magnifice trăgând cu ochiul pentru ultima dată la Dan.

Eram foarte jenată, şi nu îmi puteam da seama de ce. Doar nu m-am făcut de râs în fața lui Dan, nu am spus vreo tâmpenie şi nici nu am căzut sau făcut vreo cascadorie ruşinoasă prin clasă. Tot ce am făcut a fost să stau într-un colț.

Dar mi-am dat seama ce aveam. Eram jenată din cauza comportamentului infantil de care am dat dovadă. Adică, am avut curajul să intru în clasa lui, am avut curajul să mă uit la el de multe ori, dar nu am avut curajul să intru in vorbă cu el. Ar fi putut fi şansa perfectă, că doar ce era atât de complicat în a mă duce la el şi să îl salut cu un aer dulce şi prietenos. Ar fi fost chiar culmea, să mă duc eu la el şi să îl salut, apoi după două secunde de linişte mortuară, toată clasa să izbucnească în râs cu Dan în frunte şi el să spună: "Uitați-vă cu toții la fraiera asta, cum are ea tupeul să vină la mine şi să mă salute, Doamne, ce tupeistă nasoală!". Adică, cel puțin sună ridicol. Dar pentru mine, în acele clipe, suna mai mult decât extrem de realist acest scenariu. Dacă nu aveam constant în cap acest scenariu, poate că aş fi avut curaj să îi spun din prima clipă "Bună, sunt Kara, tu?".

Aproape de sfârşitul pauzei, Thea s-a întors în clasă, iar eu am întrebat-o de ce a durat atât de mult să revină. Cuvintele ei m-au şocat: mi-a spus că a întrebat-o pe Chloe câteva lucruri despre Dan, mai exact, i l-a arătat cu degetul şi a întrebat-o ce îi poate spune Chloe despre el.

Thea a venit astfel la mine cu câteva informații destul de valoroase. Dar ce e cel mai culmea, e că i-a aflat doar numele de familie, căci după el este strigat: Jennings. Nume destul de comun în liceul nostru, şi aparent niciun Jennings nu este înrudit cu ceilalți, minus pentru mine. Dar vine şi plusul, căci Thea mi-a adus nişte detalii importante:

- e născut în aprilie, la fel ca mine

- îi place fotbalul

- are note medii

- e foarte sociabil

- e puțin ciudat

- (şi cel mai important) e singur

Deci numele de familie al lui Dan e Jennings

şi aş putea să intru în vorbă cu el căci îi ştiu numele

dar Jennings îi spune toată lumea

şi eu vreau să îi spun tot Dan

căci pentru mine va fi Dan

Dan-ul meu special născut în aceeaşi lună ca mine

Posesoarea ta,

Kara .