ne-am ciocnit pe hol

caci stiu ca niciodata, in veci

Buna, jurnal.

Intr-adevar, m-am tinut de promisiune si m-am intors la tine ca sa iti povestesc planul meu de azi.

Inca nu pot sa cred, nu pot sa imi imaginez si nu inteleg cum de va trebui sa spun ceea ce urmeaza.

Ei bine, jurnal, azi o sa scriu ceva mai mult in tine. Simt ca macar atat iti datorez.

Si dintre toate sentimentele pe care le simt acum, regretul e cel mai profund.

De ce, te intrebi? Ei bine, jurnal, hai sa ne intoarcem putin in timp.

Pe 14 septembrie te-am gasit. Prima data dupa vreo 3 luni, cred, de cand te-am cumparat si ti-am acordat atentie. A fost o zi speciala pentru mine, caci ai devenit prietenul meu cel mai bun. Da, jurnal, asa e. Orice fiinta visatoare are nevoie si de un prieten asa, mai plastic, lipsit de viata, ca un talisman. Ai devenit talismanul sufletului meu. Insa am reusit sa uit in timp promisiunea pe care mi-am facut-o acum... 4? Nu, 3 luni. In fine, ai inteles. Dar acea promisiune a valorat pentru mine enorm, deoarece simboliza incheierea unei etape imense si inceperea uneia chiar mai mari. Ce pot spune? Timpul a trecut si eu am uitat. Insa in sufletul meu, mi-am stiut mereu obligatia fata de mine, jurnal.

"Ma voi opri de scris in tine doar in ziua in care ii voi afla numele."

Cat de... urat suna acum ca o gandesc la modul acesta atat de serios. Jurnal, e... gata. E gata! Nu imi vine sa cred! E... ultima zi cand iti scriu, e... ultima data cand ma destanui tie! Nu pot, nu pot... e prea greu sa cred asta. Esti cel mai intim prieten pe care l-am avut vreodata. Probabil ca te intrebi.. "Asa, si ce daca ai aflat cum il cheama? Continua sa scrii in mine!" Ei bine, pe cat de simplu pare, nu e asa. Nu e asa deloc. Am mai multe motive pentru care nu pot face asta.

1. Mi-am promis mie. Mi-am facut legamantul ca dupa ce ii aflu numele, ma voi opri din scris in tine.

2. Trebuie sa merg mai departe. Trebuie sa ma dezvat a iti povesti fiecare miscare pe care o fac. Trebuie sa invat sa dau drumul la balustrada si sa imi tin echilibrul. Sa impartasesc totul doar cu sufletul meu.

3. Magia dispare. Suspansul o sa moara daca eu continui sa scriu in tine. Scopul mi-a fost indeplinit. Farmecul a tot ce am scris pana acum se va pierde daca nu voi mai scrie cu aceeasi patima si dorinta cu care am scris pana acum. Si nu vreau sa risc asta.

Probabil ca esti curios, nu? Vrei sa afli care e numele real a lui Dan. Numele celui pe care il iubesc din tot sufletul cu toate ca nu stiu nimic, dar nimic despre el.

Prefer sa iti destanui mai intai planul de "Cum sa ii las lui Dan o amintire de la mine".

Azi dimineata nu a fost dimineata visurilor mele. A nins atat de rece si mohorat, incat nici nu imi venea sa ma dau jos din pat. Dar stiam ca nu vom face prea multe ore deoarece azi a fost ultima zi de scoala. Insa m-am imbracat gros, am mancat bine, mi-am pus geanta in spate si am pornit la scoala.

Azi a fost un fel de "casual friday", adica am avut voie sa venim imbracati cum vrem, in spiritul Craciunului. Cu toate ca vremea era cam urata, atmosfera de sarbatoare din liceu a fost extraordinara. Decoratii, muzica in holul cel mare, cate un bradut in fiecare clasa, ce putea fi mai frumos?

Era sa uit, ieri am omis faptul ca am participat la o tombola de cadouri. Asa se face aici in fiecare an. Tragem dintr-o urna un biletel pe care gasim numele si clasa unui coleg din liceu, si trebuie sa ii cumparam un cadou pe care sa il aducem in ultima zi de scoala, adica azi. Mie mi-a picat o tipa de clasa a zecea, Patrice. Nu am auzit niciodata de ea, insa ieri in drum spre casa am trecut pe la un magazin Handmade si i-am cumparat o cana adorabila pe care am dat vreo 15 dolari. E mult pentru o cana, dar era atat de dragut ornamentata in stil de sarbatori ca nu avea cum sa nu ii placa.