Fara voia mea,insa cu a mea prezenta..!

176 0 3
                                    

Ziua trecu repede,primisem un colier de la Samuel,identic cu inelul,”se potriveste cu rochia ta”,multe telefoane de “scumpo te mariti,domane ce emotionant,ihihihii”,si exagerant de multe lacrimi de crocodil.Bla,bla,bla,babe care plang la telefon,si cavaleri emotionati de noile aliante.Exagerant de exagerant..Are vreun sens?!

Next...Nunta lor decurgea splendid puteam spune,”ziua cea mare”-pentru ei,venise,palatul era imbracat cu matase alba si multe floricele colorate,bla,bla.Perfect pentru o nunta!nu?pentru cineva care si-ar dori cu adevarat o nunta.Nu si pentru mine.Am mers in oras si am luat rochia mea si a Mariei,si buchetul si tot ce mai comandasem de la magazinul ala.Si,iata ca acum ma aflam in camera mea,admirandu-ma in oglinda.Eram intradevar frumoasa:ochii mei maronii aveau licariri intrerupte,parul meu castaniu era prins intr-un coc elegat,purtam manusi lungi pana la cot,negre,buchetul era din trandafiri negrii era superb,iar rochia.Rochia era magnifica,nimic mai mult nimic mai putin.Mi-am luat papucii in picioare si mi-am pus inelul cu diamante,de la Samuel pe deget,auzind o bataie in usa.

-Sunt Marie,pot intra?intreba ea cu jumatate de corp infiltrata in camera mea.

-Da.Sunt gata,ei bine?Cum arat?

-Doamne cat esti de frumoasa!Nu pot sa cred ca din fetita aia cucare ma stropeam in piscina,acum ai ajuns asemeni unui fotomodel!

-Mersi,sa stii ca ti se potriveste si tie rochia.Si tu esti o domnisoara de onoare splendida.

-Mersi,desi nu asi fi vrut sa ma imbrac in negru,iti voi face pe plac,macar eu.Asa de nunta ta..,rase ea in timp ce eu am stranbat din nas.

-E bine si asa,las-o moarta,ca nu reusim,sunt prea multe orgolii in joc.

-Haide,nu te mai gandi la asta,hai sa mergem odata,ca a inceput muzica de ceremonie de 5 minute.

-Ei si ce,yo-s mireasa,sa ma astepte,doar fara mine nu pot incepe nu,am ras eu.

-Nu,haide.

-O,stai, am uitat..am spus eu cu capul in nori pe la jumatatea drumului.

-CE?Un'te mai duci acum draga?

M-am intrptat spre manechinul din micul dulapior pentru bijuterii,si am luat colierul daruit de Samuel.L-am luat si mi l-am pus la gat.

-E,e..splendid!De unde il ai?

-Mersi,e de la Samuel,am spus eu zambind slab.

-I-auzi vorbeste limba bijuteriiloor,rase Marie.

-Taci,a fost a mamei lui.E mostenire de familie..

-Ooo,hai ca a inceput muzica,si toti o asteapta pe mireasa...sunt nerabdatori sa vada rochia cea alba.

-Da,si ce surpriza vor avea,cu mireasa,am ras eu cu pofta..

Am cobort scarile si am iesit in gradina.Mi-am dat voalul peste fata,lasand broderiile de pe voalul meu negru sa imi intunece privirea.Marie se uita cu insinstenta la mine,schitand din cand in cand cate un zambet plin de dragoste.

-CE?

-Stii.., arati ca o femeie care vrea razbunare,care uraste si nu stie sa ierte si sa iubeasca.aprecie Marie cam cu spaima.

-DA?Imi pare bine daca las impresia asta!E,lasa,cu tine nu voi fi asa niciodata..

-Hmm.Nu prea e bine sa fii asa cu nimeni,dar e viata ta.Faci ce vrei cu ea..

Ei nu vor ca eu sa traiec..Vanessa vs. ElenUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum