The drawer

~4~

Stii acel moment cand pur si simplu faci ceva fara sa gandesti si ajungi sa regreti putin la final? Hai sa spunem ca exact asa s-a intamplat.
Mi-am luat ghiozdanul de langa Julia si m-am pus in prima banca la perete, langa Adam. Aveam ora libera aparent, asa ca incepuse sa imi arate niste conversatii vechi care imi dadeau o stare ciudata, nu stiu sa explic. Cred ca era o usoara repulsie, nu voiam sa vad asa ceva. Erau cu fost lui viitoare prietena (ciudata denumire stiu) si aveau tone de inimioare si eu nu sufar atatea chestii romantice, dar ma simteam asa bine sa stau cu el, parca puteam chiar sa socializez.
Cum ora libera se terminase, m-am dus la Julia si ea ma intreba daca sunt cu Adam. Prima daca credeam ca glumeste, trecusera abea 3 saptamani de scoala si el clar nu ar fi persoana sa se uite la mine, nu sunt cine stie ce si unele fete deja au pus ochii pe el.
Restul zilei a mers ca un blur, dar intr-un sens bun.
Sincer, incepeam sa ma gandesc la el, e un baiat foarte de treaba. Dar nu trebuie sa uit, nu am voie sa ma atasez. M-am atasat de oameni si am sfarsit foarte prost,nu vreau sa repet experienta asta. Dar ceva e in privirea lui, ma priveste atat de bland, e asa greu sa nu ma gandesc macar ca e posibil sa simt mai mult.
Au trecut cateva luni, Adam mi-a devenit ca cel mai bun prieten, dar eu deja dezvoltasem cateva sentimente pentru el. Stiam cumva ca si el o sa o faca, sau macar speram asta desi era si oarecum imposibil.
Intr-o seara imi da mesaj:
Adam:Hei...pot sa te intreb ceva?
Eu:Sigur, s-a intamplat ceva?
A mai lungit el putin si apoi
Adam:Auzi, dupa tine, eu sunt asa nasol? Adica na nu ca am eu o parere fixata dar sunt curios.
Eu: Dupa parerea mea esti chiar draguti, si ai si niste ochi geniali.
Dupa ce am trimis aia mi-am dat atatea palme mintale, nu stiu ce era in capul meu sa zic aia.
Adam: Aw multumesc.
Eu:Dar eu? Dupa parerea ta zic?
Adam: Dupa parerea mea ce?
Eu:Sunt asa naspa?
Adam: Sincer?
Imi era asa frica la intrebarea asta, el ma stia in toate fazele, normal ca nu eram genul lui.
Eu:Da normal.
Adam: Nu stiu de ce nu ai mai multa incredere in tine, dar esti frumusica. Daca am fi impreuna poate te-as face sa vezi ca esti frumoasa foc.
Mintea. Nu avea cum ca cineva ca el, care orice fata ar vrea sa fie cu el sa ma vada pe mine frumoasa. Si cum de s-a gandit la asta? Doamne, imi vine sa ma bag in pamant cat de dragut a fost.
Eu: Nu ma asteptam la asta, multumesc.
Adam: N-ai pentru ce sincer, mi-am dat cu parerea.
Ziua urmatoare eram asa ciudata, cand ma atingea oricum doar pe umar sau doar statea mai aproape de mine simteam sute de fluturasi in stomac. Nu voiam sa cred ca pot sa simt.
I-am zis Juliei si ea incepea sa imi zica ca era asa evident ca el ma place si nu eu pe el si ca e mai mult ca sigur sa fie reciproc dar...incerc sa nu imi fac sperante.