Domnia Sa

Capitol 3

Adelaide isi deschide cu greu ochii.Isi maseaza incheieturiile care amortisera datorita pozitiei nepotrivite in care adormii.

Se ridica de pe banca cand usa se deschise brusc iar un barbat inalt si solid  isi facu aparitia.Acesta ii facu semn sa iasa afara din celula.

Ea il asculta si se indrepta spre iesirea din inchisoare.Adelaide merse pe holul dintre cele doua randuri nesfarite de celule.Nu trebuia sa se straduiasca pentru a simtii durerea din fiecare incapere.Pentru un moment asista la o scena induiosatoare in care mama ii canta copilului ca sa doarma  .~Posibil ca,  pe gardieni ii deranjeaza plansul copiilor , fiindca astfel isi amintesc ce monstrozitati sunt~se gandii fata strangandu-si rochia in pumni.

Afara se alatura unui rand format din 5 persoane .In fata sa se afla un baiat care nu avea mai mult de 13 ani si  care nu se jena sa tipe la gardianul din stanga sa .Era stupefiata de gandul ca un copil urma sa fie spanzurat.Aceasta este o treaba de adulti, in care copii nu ar trebuii implicati, mai ales  ucisi orice lucru ar face, nu merita astfel de pedeapsa.

Adelaide isi puse mana pe umarul stang al baiatului, care inca se rastea la gardian.Fata era bucuroas ca baiatul nu a fost  batut de acest om care si-a pastrat calmul,  cu siguranta intelegand nervozitatea si supararea baiatului.

Baiatul isi intoarse incet capul, avand lacrimi in ochi.Adelaide ii zambii slab vrand sa-l incurajeza dar in acel moment fu impinsa ca sa se miste.Era un baiat mai mic decat ea, ajungandu-i la umar.Avea parul murdar, asemeni ei, iar hainele ii erau uzate.Purta o palarie maro, peticita ce ii era mare, peticele avand diferite culori.Peste camasa de culoare bej datorita mudariei si vechimii, purta o vesta din lana negra ce parea mai noua decat celelalte haine.

Copilul avea trasaturi frumoase, dar erau schimonosite de durerea si frica ce o afisa pe chipul plin de lacrimi.

Adelaide ii urmarea miscarile baiatului din fata sa, fiindu-i mila de el, simtind nevoia sa-l protejeza asemeni unui frate mai mic, aducandu-i aminte de fratele sau.

 Pe neasteptate baiatul izbucnii in plans, acest lucru atragandu-i atentia unui gardian care nu era la fel de intelegator ca si celalat.

-Copil nenorocit, acum cred ca-ti plangi pacatele,nu?! si il lovii cu o bata peste mana, baiatul neapucand sa se apere.

A doua oara cand omul isi ridica bata, copilul isi acoperii fata cu mainile din instinct, desii mana dreapta il durea ingrozitor, incepand sa planga si mai tare.Astepta lovitura, chinuindu-se sa stea in aceea pozitie ce ii amplifica durerea desii nu mai simtise nimic...