Ești genială, Andreea!
Pot să încerc eu să-ți spun ce ești: ești fata care are un zâmbet fenomenal, cea în ochii căreia mă pierd, cea alături de care râd, cea alături de care mă simt bine. Ești cea sufletistă, care știe cum să se poarte și cum să vorbească, cea ambițioasă care atunci când își dorește ceva luptă și obține, cea care nu vrea să rănească pe nimeni și nu-i pasă de consecințe, chiar dacă asta ar însemna să-i rupă sufletul. Să nu crezi că ești un „nimic" pentru că un „nimic" nu lasă nimic în urma lui, iar tu ai lăsat destule: admirație, iubire, respect, încredere, zâmbete. Tu ți-ai pus amprenta asupra lumii mele, tot tu m-ai luat în brațe de fiecare dată când aveam nevoie și m-ai ajutat pe cât de mult ai putut atunci când am avut nevoie. Acel „nimic" nu ar face niciunul din lucrurile astea.
Uită-te-n oglindă și vei observa tot ceea ce ți-am spus eu, iar dacă tot nu observi schimbă oglinda, căci a ta e stricată. Ești totul pentru mine. Ochii ăia, nu merită să fie spălați în lacrimi, pentru că își pierd toată frumusețea, iar zâmbetul nu trebuie să-l ștergi de pe chip, pentru că astfel vei fi de nerecunoscut.
Încă ceva și închei, trecutul trebuie să-ți fie profesor, astfel încât să-ți trăiești prezentul și să-ți proiectezi viitorul. Nu te lega de trecut, pentru că nu te va conduce niciunde. Contează doar ce va fi!
Știi ce am uitat să-ți spun ?
Poate voi greși și nu doar o dată, poate voi fi egoist din când în când, poate voi fi obositor în unele zile, poate că voi fi indiferent alteori sau poate că voi fi prea sufocant. Însă, pe lângă toate acestea știu un lucru: nu sunt perfect și nu voi fi, însă în ceea ce te privește voi încerca să ating perfecțiunea, atât cât pot. Hai să lăsăm totul în urmă, trecutul tău, trecutul meu și să ne acoperim cu noi în nopțile de iarnă, adăpostiți de cerul care ne va fi tavan și vegheați de lumina roșie a unui șemineu. Hai să visăm împreună, în același pat sub același tavan pictat cu stele argintii. Hai să râdem până nu vom mai avea aer, să ne sărutăm tandru, alteori pasional. Hai să uităm de ceea ce am fost și de ceea ce ne-a înconjurat până acum și să devenim noi, eu și tu, într-un singur trup și suflet. Să respirăm împreună, să râdem împreună, să plângem împreună și să ne ținem de mână, indiferent de ceea ce ni se va arăta în față. Sunt entuziasmat, dar nu-mi va pieri entuziasmul prea ușor, pentru că mă simt ca un copil mic căruia i s-a oferit ceea ce-și dorea din tot sufletul și voi avea grijă întocmai de ce am primit. Fără răni, fără lacrimi vărsate fără rost, fără urlete și țipete trimise-n neant, fără răutăți și minciuni. Doar noi doi, simpli. Îmi doresc ca dimineața când mă trezesc să-ți văd zâmbetul, căci e cel care-mi alungă toate temerile atunci când sunt lângă tine, vreau să ne pierdem printre așternuturile albe cu orele, vreau să pictăm viața în culori vii, în mii și mii de nuanțe. Să nu lăsăm timpul să treacă pe lângă noi, fără ca noi să reacționăm, fără ca noi să fim noi și să nu lăsăm ceea ce numim distanță să ne despartă, căci dacă vom lupta amândoi, nu ne va putea înfrânge. Ba chiar, va amplifica tot ceea ce este între noi: stele, cer, soare, lună, pământ, foc și apă. De fiecare dată când ne este dor, sentimentele noastre vor renaște și iar vor renaște. E ca un șir infinit de iubire, dorință, grijă, respect, încredere și din nou ...iubire. Nu m-ai întrebat ce aș spune dacă te-ai muta cu mine la un moment dat, dar aș putea să încerc să-ți răspund acum: te aștept, cu sufletul și brațele deschise. Aștept să-mi inunzi camera cu sufletul tău ce emană căldură, aștept cu nerăbdare să-mi inunzi camera cu lumina ochilor tăi și culoarea zâmbetului tău. Lasă-mă să te conduc, să te țin de mână, să-ți arăt universul meu, să-ți cunosc gândurile și visele, să am grijă de speranțele tale și să nu le spulber. Nu-ți fie frică, pentru că eu, așa cum sunt, voi avea grijă de tine și de sufletul tău. Va exista un noi, va exista o poveste de dragoste, va exista fericire și împlinire.
Pe scurt, vom exista.
îți jur!
