Ce aş putea să-ţi mai spun aşa ca de Ziua Îndrăgostiţilor ?
Că eşti o piesă importantă pe tabla de şah a vieţii mele ?
Că eu sunt când rege, când nebun, când tură, iar tu rămâi mereu acceaşi regină care îşi păstrează demnitatea, feminitatea şi blândeţea unei mame ?
Că mă bucur enorm când te fac să zâmbeşti ?
Că lacrimile care ţi-au cunoscut obrazul nu au curs degeaba ?
Că nu eram pergătit de-un joc de şah atunci când te-am întâlnit, dar uite-mă acum aici, gata să joc ore întregi acelaşi joc fără a mă plictisi ?
Aş putea să îţi spun că eşti frumoasă şi că îţi admir naturaleţea. Şi că dimineaţa eşti frumoasă, chiar dacă părul îţi joacă feste. Şi că îmi place să te privesc cum dormi pentru că eşti ca un copil mic - eşti atât de liniştită încât oricât haos ar zace în mine, el piere atunci când te privesc.
Că nu aş muri fără tine ori fără iubirea ta şi poate că mi-aş găsi alta, însă nu s-ar compara cu tine chiar dacă ar avea sânii mai mari, ori fundul mai rotund, ori ar fi blondă cu ochi albaştri. Nu aş da perechea aia de ochi căprui nici pentru o mie de ochi albaştri şi nu aş da zâmbetul tău pentru alte o mie de zâmbete, oricât de frumoase ar fi ele. Al tău e unic, tu eşti unică, altfel, deosebită, specială. Cel puţin pentru mine, al tău, prieten, iubi, amant, cel care te duce spre linişte şi cel care te trage după el în războaiele sale.
Aş putea să rezum tot ceea ce simt printr-un gest. O îmbrăţişare din care nu ţi-aş mai da drumul ! O îmbrăţişare care să îţi ofere toată liniştea, pacea, bucuria, protecţia şi siguranţa de care tu ai atâta nevoie. Ştiu că nu ai putea să te desparţi de o asemenea îmbrăţişare. Şi mai ştiu că nici măcar nu te-ai gândit cum ar fi fără.
Şi nu am nevoie de zile speciale să îţi spun toate acestea. Pur şi simplu am nevoie de zile cu tine, momente bune şi momente rele, bucurie şi disperare şi poate puţină nebunie. Nu vreau să creez impresia unei relaţii perfecte, pentru că nu există astfel de relaţii. Vreau să avem adevărul, vreau să creştem amândoi, să iubim, să fim noi, aşa cum suntem, fără alte măşti împrumutate de la teatru.
Şi da, am mai iubit o dată, cândva, dar nu aşa. Aveam fluturi atunci, credeam că am descoperit sentimentul ăla de care tot auzisem, dar m-am înşelat, căci acum, când eşti TU în viaţa mea, fluturii au dispărut şi a apărut grija, respectul, dorinţa de a te avea mereu, curajul de a fi eu, puterea de a face faţă obstacolelor şi iubirea care rămâne constantă în ciuda unor intemperii ce ne înţesează viaţa.
Mă simt protejat, în siguranţă şi iubit. Nu vreau mai mult şi vreau să îţi spun că asta e cel mai frumos cadou pe care-l poate primi un om de la un alt om !
O Zi a Îndrăgostiților fericită, scumpo!
