XVII. Punct și de la capăt.

176 5 0
                                    

De ceva timp, am uitat să-ți mai fiu iubitul pe care ți-l dorești şi am ajuns să-ți fiu cel care-ți provoacă rău cu fiecare vorbă pe care o scot pe gură. Am aruncat cu noroi, mult noroi, şi mă întreb pentru ce? Pentru nişte absurdităţi, pentru nişte toane, pentru nişte orgolii ce s-au demonstrat a fi prea masculine, pentru trecutul tău nepătat de tine dar murdărit de alții.
Recunosc, iubito, am fost prost şi nu doar de gură.

Timpul și întâmplările care l-au urmat spre mine, m-au învățat că trebuie să am grijă de sufletul pe care îl iubesc. Să am grijă de el ca un părinte protector, ca un prieten bun ce-i sunt, ca un iubit responsabil!

Dar cu toate astea, tot te-am pierdut. Aş putea spune că m-ai părăsit şi că nu ai avut răbdare. Tu erai cea care îmi spunea odată să dau timpului timp, şi am făcut-o, dar timpul nu mi-a dat nimic înapoi, dimpotrivă, mi-a luat ceea ce până de curând credeam că reprezintă totul, şi viață şi moarte, şi rău şi bine.
Ai fost binele ce îmi făcea rău.
Acum eşti doar o altă oarecare figură din mulțimea de chipuri.

™Cred că din greșelile mele ar putea învăța și altii, nu doar eu, așa că restul capitolului este pentru acele persoane care deși se iubesc, continuă să-și facă rău reciproc.

Când nu ştii cât rău îi faci, uită-te în ochii ei. Ei îţi vorbesc oricât de mult ar vrea să ascundă ea. Acei ochi de lângă tine, care odată te priveau cu admirație îşi pierd strălucirea de fiecare dată când, dintr-un nimic, începi să arunci cu noroi. Când eşti pe cale să spui vorbe dureroase și o faci, vă îndepărtați de ceea ce vă leagă - de iubire, vă îndepărtați de ceea ce este divin între voi, vă îndepărtați de orice şansă de a fi fericiţi. Cu fiecare cuvânt ce nu îşi are rostul, vă îndepărtați de ceea ce este liniştea, tăcerea dintre sufletele voastre.
Cu fiecare gest deplasat baţi câte-un cui în gardul ei, iar când vei începe să le scoţi, tot vor rămâne găuri ce cu greu mai pot fi astupate.
Pe acolo se va scurge iubirea voastră.

Limbajul ochilor.

Ochii ei îţi spun „Încetează" când gura ei îţi răspunde cu aceeaşi monedă. Ochii ei îţi spun „Nu mai vreau" când gura ei îţi răspunde cu aceeaşi monedă. Ochii ei spun „te iubesc şi mă doare ceea ce faci" când gura ei îţi spune că vrea să plece. Să nu îţi ceri mai des scuze decât îi spui că o iubeşti ori că te bucuri că este parte din viaţa ta.

Să nu fii un dobitoc în loc să fii cel care îi aduce fericirea.

Jurnalul unui iubit (ATILA)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum