Cele 10 Zile De Obsesie [Completa]

VII. Pagina scolii

   Ziua 7:

   M-am trezit pentru a merge la psihiatru. Tyler a spus ca va rezolva el tot cu profesorii, tot ce trebuia eu sa fac era sa merg la psihiatru. Am fost putin emotionata, pentru ca nu am mai fost niciodata la unul, dar cred ca nu ar trebui sa imi fie frica. Tyler m-a condus pana la psihiatru, dupa care, s-a indreptat spre scoala. Doctorul parea sa fie o fire foarte calma si prietenoasa. Mi-a spus chiar si sa ii spun James.

   -De cand simti schimbarile acestea temperamentale? m-a intrebat James.
   -De ceva vreme. Mama si-a dat seama ca e ceva in neregula cu mine de cand am fost mica, dar dupa aceea, nu m-am mai comportat ciudat, asa ca ca nu a mai amintit de asta.
   -Ciudat in ce sens?
   -Tin minte ca odata, ne-am dus la un balci si mi-am dorit foarte mult sa castig un ursulet de plus. Nimeni nu mi l-a putut castiga, asa ca am inceput sa tip, sa ma arunc pe jos si sa rastorn toate celelalte plusuri care se aflau acolo, pe jos. Intr-un final, tatal meu a reusit sa imi castige ursuletul, oar de fiecare data cand cineva se apropia de el, il loveam. Chiar si o vreme dupa ce m-am saturat de el, lumea nu avea voie sa il atinga. Pe parcursul anilor, comportamentul meu s-a schimbat foarte mult, dar am mai avut momente de genul acesta, in care deveneam de necontrolat. Stiu ca acela a fost un exemplu banal, trait in copilarie, dar la fel se intampla si cu Tyler. De fiecare cand se apropie orice fata de el, nu ma mai pot controla. Simt ca trebuie sa scot fata aceea din joc.
   -Acum, cum te simti?
   -Nu simt nimic acum, fiindca mi-am luat pastilele de dimineata. Ma ajuta sa ma calmez.
   -Pot sa vad ce pastile folosesti?
   -Desigur.
   Am scos cutia cu pastile si i-am oferit-o lui James.
   -Iti voi prescrie niste pastile cu efect mai puternic. Cine ti-a prescris aceste pastile?
   -Mama mea.
   -Este doctor?
   -Da.
   -Stie ce s-a intamplat in ultimele zile?
   -Nu si as fi foarte recunoscatoare daca nici nu va afla.
   -Va trebui sa ii spui. Am nevoie si de acordul ei.
   -In regula.
   Am decis sa il fac pe James sa creada ca ii voi spune mamei totul, dar nu puteam. Voi incerca, dar nu cred ca voi reusi.

   Dupa sedinta, m-am intors acasa, si am urcat in camera mea. Am deschis latop-ul si am intrat pe pagina scolii. Erau numai mesaje despre mine in legatura cu faptul ca am vrut sa o omor pe Ashley. Toata pagina cuprindea numai mesaje de ura si nu m-am mai putut uita mut la ele. Erau oribile, nici macar nu le pot enumera. Am fost facuta in mii de feluri si zeci de lucuri s-au scris despre mine. Am inchis laptop-ul, am mers in baie, am scos lamele din dulapul in care le-am pus si eram pe cale sa fac ceva care nu mi-ar fi trecut prin cap niciodata ca voi face. Tineam in mana lama, uitandu-ma la ea si apropiind-o de mana mea. Nu puteam sa renunt atat de usor, dar trebuia sa o fac totusi. Toata lumea ma ura. Dar nu inca, trebuia sa imi iau ramas bun de la persoanele dragi. Am decis sa incep doar cu taieturi mici, care nu vor cauza daune. Taietura plina de durere, parca a oprit sentimentul care continea o durere de zeci de ori m-ai mare. Taietura m-a ajutat sa ma deconectez de lumea reala, asa ca am continuat cu inca doua taieturi, iar dupa aceste doua taieturi, a mai urmat inca una, dupa care m-am oprit. M-am uitat la ceea ce tocmai mi-am facut. Nu eram mandra de mime, dar macar asa, puteam opri durerea pe care o simteam si puteam sa nu mai ranesc pe nimeni. Am gasit un mod de a ma rani pe mine, ci nu pe ceilalti, ceea ce era bine. Mi-am ascuns taieturile, ca sa nu le poata vedea cineva.

   -Cum a fost la psihiatru? m-a intrebat Tyler, la telefon.
   -A fost bine, i-am spus, dupa care i-am spus ca trebuie sa inchid.
   Uram ideea de a merge la psihiatru, dar trebuia sa o fac, altfel raneam pe toata lumea din jurul meu. Dar acum, ca am gasit aceasta metoda de distragere, as fi putut sa nu mai merg o vreme. Am continuat sa imi iau pastilele, pe care mi le-a prescris James, dar nu puteam sa mai merg la el. Ma simteam ca si cum viata mea ar fi luat o intorsatura groaznica. De fapt, cam asta s-a intamplat.
   -Kattie, haide la masa, a strigat mama de jos.
   -Nu mi-e foame.
   -Kattie, trebuie sa mananci.
   -Am spus ca nu mi-e foame.
   -Dar nu ai mancat toata ziua.
   -Am spus ca nu mi-e foame, am spus, dupa care, am aruncat cu paharul care se afla pe biroul meu, in usa, paharul spargandu-se.
   -Kattie!
   -Te rog lasa-ma in pace. Vreau sa fiu singura!
   Mama nu a mai spus nimic, dar eu am stiut ca si-a dat seama ca ceva nu e bine cu mine si ca va incepe sa imi analizeze miscarile.
   ,,Trebuie sa ma controlez.'', mi-am spus. Dar cum as fi putut face asta? Aruncatul lucrurilor ma faceau sa ma simt mai bine si in special, taieturile pe care mi le faceam. Pastilele nu isi mai faceau efectul, boala mea agravandu-se, dar nu mi-a mai pasat. Am decis sa las boala sa ma cuprinda. Am obosit de la atatea incercari in a opri boala.
   M-am dus din nou la baie, am luat lama si am inceput sa imi fac taieturi pe cealalta mana, mana stanga, pentru ca erau prea multe taieturi pe mana dreapta. Dupa ce am terminat, am curatat sangele din baie si cand sa ma intorc, o figura statea in spatele meu. Am tipat, dar dupa aceea, mi-am dat seama ca era Anonima.
   -Nu ma mai speria asa niciodata! am spus.
   -Nu ar trebui sa faci asta, a continuat ea, aratand spre mainile mele.
   -Doar asa ma pot controla.
   -Nu este adevarat! Trebuie sa fie si alta solutie. Nu e bine ceea ce faci, ceea ce i-ai facut lui Ashley si ceea ce iti faci tie.
   -Stiu.
   -Atunci de ce nu iei masuri?
   -Crezi ca nu am luat? Niciuna nu merge. Sunt o cauza pierduta.
   -Nimeni nu este o cauza pierduta.
M-am uitat la Anonima si am realizat ca nici ea nu m-a mai cautat de multa vreme.
   -Atunci tu de ce te-ai indepartat de mine?
   -Nu m-am indepartat. Te-am urmarit, dar am decis sa te las sa faci lucrurile de una singura.
   -Puteai sa imi raspunzi la mesaje macar.
   -Am vrut, dar am decis sa nu o fac.
Nu am mai spus nimic legat de acest subiect, fiindca nu stiam ce puteam sa spun, asa ca am continuat o discutie normala cu ea, la fel ca intre doua prietene.
   Dupa ce Anonima a plecat, am deschis din nou laptop-ul pe pagina scolii si am continuat sa ma uit. Mi-a fost foarte greu sa le citesc, dar trebuia sa o fac.
  -Ma urasc! Toata lumea ma uraste. Chiar si eu ma urasc! am spus si am inceput sa dau cu pumnii in perete.
Era adevarat. Toata lumea ma ura, incluzandu-ma pe mine. Chiar daca Tyler a spus ca nu ii este rusine cu mine, stiam ca nu e adevarat. Cui nu i-ar fi?
   Ca sa incerc sa uit de lucrurile care s-au scris despre mine pe pagina liceului, am iesit la o plimbare in parc. Nu mi-am ales tocmai ora potrivita, deoarece, chiar atunci, s-au terminat orele, iar cand m-au vazut elevii scolii mele, au inceput imediat sa rada si sa sopteasca. M-am simtit unilita, dar am incercat sa ii ignor. Singura mea problema in momentul acela, a fost, sa nu incep o alta criza, pentru ca nu ar fi iesit bine. Mi-am continuat drumul, in sfarsit, trecand le langa scoala mea. M-am simtit mai usurata, dar doar pentru ca am trecut de liceu, asta nu insemna ca nu mai sunt elevi in alte locuri. De exemplu, chiar in fata mea.
   -Uite cine e aici, Kattie! Ne vei omori si pe noi? mi-a spus o fata, alaturi de care mai erau o fata si doi baieti.
   Am incercat sa nu o bag in seama, dar a continuat sa vorbeasca cu mine.
   -Ce ai patit acum? De ce nu vorbesti cu mine? Ti-e teama ca vei avea o criza?
   -Te rog, lasa-ma in pace, i-am spus.
   -De ce sa te las? Nu te voi lasa pana ce nu vei avea o criza.
   -Nu cred ca vrei sa vezi asta. Te rog, lasa-ma. Trebuie sa plec.
   -Ti-e frica?
   -Cred ca tie ti-ar fi fost firca daca nu ai fi fost cu prietenii tai, am spus fortand un zambet rautacios.
   -Ce gluma buna, a zis razand, alaturi de prietenii ei.
   -Stiu, ma pricep sa fac glume. Ma bucur ca ti-a placut.
   Am vrut sa trec de ei, asa ca am incercat sa ma strecor, fara sa ii bag in seama, dar fata m-a prins de umar si m-a imbrancit.
   -Asta nu a fost prea istet din partea ta, i-am spus.
   -Serios? Ce imi vei face acum?
   Am inceput sa simt o tensiune in mine, care avea nevoie sa scada si de care, trebuia sa ma descarc, dar am incercat sa ma abtin.
   -Haide, arata-ne ce poti.
   -Lasa-ma in pace! am tipat.
   In jurul nostru deja s-au strans zeci de elevi, asteptand punctul culminant, urmat de deznodamant.
   -Loveste-ma. Cu totii asteapta asta.
   -Nu vreau sa te lovesc.
   Fata m-a imbrancit din nou si din nou pana cand am cedat. Nu am mai putut rezista. M-am aruncat asupra ei, pentru inceput, lovind-o cu pumnul. Ea s-a speriat putin acum, dar tot nu a cedat cu vorbele sale istete.
   -Ti-e teama ca am sa ti-l fur pe Tyler? Nici nu trebuie sa o fac eu. Te va lasa inainte sa iti dai seama.
   Pana aici i-a fost. L-a adus pe Tyler in joc, stia care era punctul meu slab. Mi-am strans toate puterile si am inceput sa o pocnesc mai tare ca niciodata. Prietenii ei, au sarit in ajutorul fetei, dar nu o puteau ajuta.     Am inceput sa o lovesc si cu picioarele, pana cand am auzit o voce in spatele meu si am simtit ca cineva ma trage brusc si ma tine strans.
   -Kattie! Opreste-te! Opreste-te! a tipat Tyler la mine.
   -Nu pot! Trebuie sa o fac sa sufere! Te-a bagat si pe tine in joc. Nu pot accepta asta!
   -Nu asculta ce spune ea, este doar o fata oarecare, care vrea sa demonstreze ca este mai tare decat tine, dar care de fapt, nu e.
   -Trebuie sa o fac sa plateasca! am urlat, si am iesit din stransoare. M-am indreptat direct spre fata, care era ajutata sa se ridice de catre prietenii ei, dar a cazut la loc, dupa ce am doborat-o. I-am mai oferit un singur pumn direct in fata, iar dupa aceea a lesinat. Toti care stateau in jurul nostru, au plecat imediat dupa ce un profesor si-a facut aparitia.
   -Ce se intampla aici? a intrebat el.
Si-a dus privirea in jos, si m-a vazut peste fata, care era plina de sange si lesinata.
   -Treci imediat in biroul directorului.
   -Dar scoala s-a terminat!
   -Nu si pentru tine.

   Am fost condusa pana in biroul directorului, unde directorul ma astepta cu siguranta.
   -Kattie, ce s-a intamplat cu tine?
   -In ultimele zile, am avut... niste probleme.
   -Am auzit despre probleme tale. Se pare ca nu le poti controla.
   -Ea m-a provocat. Le-am controlat, pana la un moment dat. Am reusit sa le controlez mai mult decat celelalte dati.
   -Ar trebui sa incerci sa le controlezi in totalitate.
   -Asta incerc sa fac.
   -Pana ce nu vei reusi, cred ca ar trebui sa stai acasa. Tu nu ai fost asa, imi pare rau ca trebuie sa treci prin asta.
   -Si mie. Puteti, va rog, sa nu vorbiti cu mama despre asta?
   -Desigur, dar doar de data asta. In plus, trebuie sa afle. Oricum, va afla.
   -Stiu, dar nu vreau sa afle acum.

   Am parasit biroul directorului, iar Tyler ma astepta afara.
   -Ea m-a provocat, am spus, inainte sa imi adreseze vreo intrebare.
   -Stiu, si te-ai controlat foarte bine, pana cand...
   -Pana cand am cedat.
   -Da, dar asta inseamna ca te poti controla.
   -Probabil, dar pana atunci, pana ce voi reusi sa o fac, voi rani prea multa lume, asa ca ar trebui sa fiu incuiata undeva, am spus si m-am indepartat de el, fara sa il las sa spuna nimic.