Cele 10 Zile De Obsesie [Completa]

X. Ziua finala. Dezvaluirea Anonimei

   Ziua 10: Ziua Finala

   M-am trezit cu o durere de cap ingrozitoare. Probabil din cauza ca nu am mancat nimic ziua de dinainte si pentru ca nu am dormit aproape toata noaptea. M-am simtit slabita, asa ca m-am dus sa iau o imbucatura din cate ceva. Mama inca nu s-a dus la servici, asa ca am fost libera sa merg fara nicio grija in bucatarie.
  
   Dupa ce am terminat de mancat, m-am intors in camera mea. Am trecut pe langa o oglinda de pe holul care ducea spre camera mea si am observat ca aveam cearcane foarte adancite si aratam de parca traiam intr-o pestera. Cand am intrat in camera mea, primul lucru pe care l-am zarit, a fost poza cu Tyler, pe care am lipit-o de oglinda. M-am apropiat de oglinda, si imediat ce am facut-o, Anonima a aparut in spatele meu.
   -Credeam ca ti-am spus sa nu mai faci asta! am spus.
   -Nu vezi ca te inrautatesti? Ar trebui sa termini odata totul.
   -Poftim?
   -M-ai auzit.
   M-am uitat confuza la Anonima, care cu cateva zile inainte, continua sa imi ia apararea, iar apoi, a vrut sa inchei totul.
   -De ce nu o faci odata? a continuat ea.
   -Nu o voi face pana nu iti vei dezvalui identitatea.
   -In regula, am sa o fac.
   -Vorbesti serios? Tu care pana acum nu ai vrut sa aflam cu orice pret de asta, acum cedezi pur si simplu.
   -Pregateste-te de ceea ce vei vedea.
  
   Anonima si-a dat jos masca pe care a purtat-o si am ramas incremenita. Parca am uitat sa vorbesc.
   -Ce crezi? a intrebat ea cu un zambet de implinire pe fata.
   -Dar tu esti, tu esti eu.
   Anonima avea fata mea. Nu stiam ce sa cred.
   -Exact.
   -Cum e posibil?
   -Eu nu exist. Sunt doar in mintea ta. Sunt constientul tau. Totul despre care ai crezut ca s-a intamplat cu Tyler, nu a fost mai mult decat o piesa de teatru. Nimic nu s-a intamplat intre tine si Tyler. Totul a fost in mintea ta.
   -Cum ramane cu Chloe, Ashley si Allison?
   -Ele sunt reale si chiar ai vorbit cu ele, dar ele sunt in regula. Te-ai napustit asupra lor putin, dar nu la fel de rau precum ti-ai imaginat. Totul s-a intamplat in mintea ta. Aproape totul. Din cauza obsesiei tale fata de Tyler, ti-ai imaginat toate acele lucruri, lucrurile pe care le-ai facut cu Tyler, iar la un moment dat, ai inceput sa crezi ca sunt reale.
   -Si cu mama cum ramane? Si cu James?
   -James a fost psihiatrul la care mama ta te-a dus. Nu Tyler te-a dus la el. Iar mama ta nu este suparata de fapt pe tine. Atunci cand ti-ai facut acele taietur pe maini, nu Tyler a fost cel care a venit sa te ajute, mama ta a fost aceea.
   -Dar James nu o cunoaste pe mama. Mi-a promis chiar ca nu ii va spune nimic.
   -El doar a jucat dupa regulile tale. La fel ca toti ceilalti. Sunt doar niste pioni in mintea ta.
   -Si cu tine cum ramane? Nu poti fii reala.
   -Nu sunt. Tu crezi ca sunt.
   -Nu cred! Pleaca din mintea mea!
   -Nu asa merg treburile. Pastilele acelea te vor elibera de tot.
   -Nu pot face asta. Nu ii pot face asta mamei.
   -Doar cateva pastile si toata durerea va trece.
   -Nu! Opreste-te. Iesi din mintea mea! Iesi!
   -Nu ma poti scoate doar printr-un singur mod si stii care este acela.
   -Nimic nu are sens.
   -Ba da. Obsesia ta fata de Tyler s-a agravat, ceea ce te-a innebunit intr-un fel si ti-ai imaginat tot felul de chestii, iar acum vrei sa scapi de toate acele lucruri.
   Am inceput sa ma plimb prin camera, intr-un continuu cerc, punandu-mi mainile in cap.
   -Te rog, lasa-ma in pace.
   -Te voi lasa daca iei pastilele.
   -Nu le pot lua.
   -Ba da! Erai cat pe ce sa faci asta ieri.
   -De unde stii?
   -Am fost aici tot timpul, dar tu m-ai vazut doar cand ai vrut. Sunt doar o iluzie. O iluzie de care poti sa scapi printr-un singur mod. In plus, chiar daca nu le-ai ranit atat de rau precum ti-ai imaginat, le-ai ranit totusi pe cele trei fete. Mai tii minte?
   -Ai dreptate. Trebuie sa fac asta. Nu mai pot rani lumea doar din cauza mea, dar inainte sa o fac, lasa-ma sa ii scriu mamei un biletel.

                            Mama,
   Imi pare rau ca trebuie sa citesti asta, dar trebuia sa o scriu. Vreau sa stiti ca va iubesc, pe tine si pe sora mea si ca va voi iubi mereu, chiar daca nu voi mai fi langa voi. Am ranit prea multa lume si nu vreau sa o mai fac. Nu vreau sa te mai ranesc si pe tine. Te rog sa ma ierti pentru toate momentele in care te-am suparat si pentru ceea ce voi face, dar trebuie sa o fac. As vrea sa te mai rog un singur lucru: Te rog sa le ceri scuze din partea mea tuturor, in special lui Tyler Ashley, Allison si lui Chloe. Vreau sa stie ca imi pare rau pentru tot ceea ce le-am facut.
                              Cu drag,
                           fiica ta, Kattie!
                         
Te iubesc.
   
   Dupa ce am terminat scrisoarea, m-am indreptat spre sertarul in care am pus pastilele pe care le-am gasit ziua trecuta, am luat cutia si am luat un pumn intreg de pastile si le-am pus in gura. Am luat un pahar de apa si le-am inghitit. La inceput nu am simtit nimic diferit, dar nu dupa mult timp,  am inceput sa ma simt ametita. Am simtit cum corpul meu s-a prabusit pe podea, facand un zgomot la prabusire. Singurul lucru pe care l-am vazut in ceata a fost poza cu Tyler de pe oglinda si mana mea intinsa pe podea in fata mea. In ultima clipa, am soptit ,,Te iubesc mama!”, dupa care totul a devenit negru.
 
                         SFARSIT

    Sper ca v-a placut prima mea carte pe care am scris-o. Nu este foarte lunga, dar pentru inceput, am decis sa incep cu pasi mici. Nu uitati sa votati, daca nu ati facut-o pana acum si scrieti ce credeti despre aceasta carte. Puteti sa ma contactati in privat daca aveti idei pentru oricare dintre carti. Imi cer scuze pentru toate greselile din carte si va multumesc atat pentru vizionari, cat si pentru voturi!
    XoXo. Love you.