The Barrier Between Hearts (F.F - Nina Dobrev, Paul Wesley)

Capitolul 4

- Aimee? il aud pe Xander soptind.

- Da, sunt aici, murmur eu si il iau de mana. Cum te simti?

- Eu? Tu cum te simti? intreaba el si da sa se ridice din pat dar il opresc.

- Nu! Nu te misca! Esti ranit! Sunt bine, nimic grav, mint eu si ma abtin de la tusit.

El imi strange mana si mi-o aseaza pe pieptul lui.

- Aimee? murmura el iar eu ma uit la el semn ca poate sa continue. Pe cine te prefaceai ca luai de mana cand te-ai ridicat de jos?

- Nu ma prefaceam.., incep eu.

- Esti schimbata, ceva s-a intamplat, imi spune el.

- Daca ti-as spune nu m-ai crede.

- Incearca, ma indeamna el.

- Altadata. Odihneste-te, ii spun eu asezandu-i mai bine perna sub cap.

In acel moment Elena intra in camera si ma intreaba din priviri ce s-a intamplat. Xander adormise si am inceput sa-i povestesc totul. Totul mai putin pasajul in care am vazut-o pe mama. Elena ma intreaba cum ma simt iar eu ii spun si ei ca ma simt foarte bine.

Ma duc pana la toaleta deoarece simt cum gatul imi ia foc si ma doare stomacul. Ma aplec deasupra wc-ului si vomit. Vomit sange. Nu inteleg ce e ineregula. Capul ma doare ingrozitor si tot ce fac este sa tusesc si sa vomit cu sange. Cineva bate la usa.

- Totul e bine acolo? aud o voce de baiat intreband.

- Totul e perfect, mint eu si vomit iar, usa dezchizandu-se.

Un baiat inalt si bine facut, cu ochi gri-albastrui intra inauntru.

- Iesi afara! tip eu si continui sa tusesc.

Face ochi mari cand vede wc-ul plin de sange.

- Doamne Dumnezeule! Acum sun la ambulanta! spune el vizibil ingrijorat.

- Nu..te rog..nu su.., incep eu sa spun iar deja simt cum imi pierd contiinta.

***

- Cum te simti?

Am deschis ochii si am privit in jur. Sunt la spital. Xander si Elena sunt langa mine. Asistenta intra si ea acum in salon. Dar nu ii vad prea clar. Capul ma doare ingrozitor. Ma analizez si vad ca sunt doar intr-un halat de spital. Pot observa perfuziile care ma inconjoara si mirosul de spirt. Pe scurt, mirosul de spital. Am incercat sa spun ceva dar nu am putut. Ma simt prea slabita.

- Ma lasati un pic sa discut cu ea? o intreaba Xander pe asistenta.

- Nu prea mult, ii raspunde aceasta.

- Desigur.

Asistenta si Elena parasesc incaperea.

- De ce m-ai mintit? ma intreaba Xander.

Il privesc in ochi. E tot ce pot sa fac.

- Stiu ca ti-ai facut griji pentru mine, dar te-am intrebat daca esti bine si tu ai spus ca da, incepe el. Apoi Mike m-a sunat si mi-a spus ca te-a gasit la toaleta, aproape inconstienta iar wc-ul era plin de sange, spune el iar ochii ii stralucesc de tristete, care sper sa nu fie lacrimi.

Cand dau sa spun ceva el imi pune un deget pe buze sa ma opreasca.

- Nu spune nimic. Stiu ca nu ai puterea necesara. Doar te rog, nu ma mai mintii..., murmura el. Nu ai idee cate griji mi-am facut..

In acel moment, s-a ridicat de pe scaunul de langa patul meu si a iesit din salon. Chiar imi pare rau. Dar e prima oara de la moartea mamei cand imi pasa de cineva. De mine sincer, nu prea mi-a pasat niciodata. Dar de el...chiar ma intereseaza chiar daca nu imi recunosc uneori. Si de Elena am inceput sa ma atasez ceea ce nu e ok pentru mine. Nimic din ce fac. Dar mama asta isi doreste, imi reaminteste subconștientul. Inchid ochii si simt cum lumea viselor ma ia in captivitatea ei.