The Barrier Between Hearts (F.F - Nina Dobrev, Paul Wesley)

Capitolul 2

Ziua urmatoare ma trezesc cu obrajii rosii de la plansul de aseara. Nu pot sa cred ca am cedat. Ca am imbratisat o persoana. Este imposibil. Nu Aimee! Nu ai voie! Cum de s-a intamplat asa ceva? Nu este clar. Ma uit la ceas. Este 6 dimineata. De ce m-am trezit asa devreme? Cursurile incep abia la ora 9. Imi verific telefonul si observ ca am 10 apeluri nepreluate de la tata. Le ignor si inchid telefonul. Ma indrept spre iesirea din cladire deoarece am nevoie de aer. Vantul puternic se izbeste de fata mea. Deja am inghetat. M-am asezat pe o banca si am privit in jur. Era asa intuneric incat tot ce vedeam era o silueta..stai stai. O silueta? Nu asta nu e de bine. M-am uitat mai atent sa vad daca nu delirez. Dar nu o faceam. O silueta, un om venea spre mine. Am dat sa ma ridic dar dupa am observat. Xander. Si eu care credeam ca sunt singura nebuna la 6 dimineata pe afara.

- Cum te simti? intreaba el si se aseaza pe banca langa mine.

- Nu e treaba ta, adaug eu.

- Iar ai inceput cu atitudinea asta?

- Adica?

- Credeam ca dupa ziua de ieri..., spune el dar eu i-o tai repede.

- Nu credeai nimic. Ti-am spus sa uiti tot ce s-a intamplat. Am avut...pur si simplu...un moment de slabiciune.., spun eu in soapta.

- Atunci, sa ai momente de slabiciune mai des, spune el si se ridica de pe banca.

Dupa ce a plecat am hotarat sa merg si eu inapoi in camera. Nu inteleg de ce se poarta asa. M-am purtat la fel de urat cu el cum am facut-o si cu ceilalți. Totusi el nu ma respinge. Dar nu conteaza. Nu am voie sa ma atasez. Ma voi purta la fel cu el in continuare. Nu trebuie sa imi fac prieteni. Trebuie sa evit cat de mult contactul cu alte persoane. Cand am intrat in camera, Elena statea in picioare in fata geamului.

- Unde ai fost? M-am speriat îngrozitor! spune ea, practic tipand si vine spre mine cu bratele deschise.

- Am fost sa iau putin aer, adaug eu lasand-o sa ma ia in brate dar fara sa ii raspund imbratisarii.

- Doamne nu mai pleca asa! spune ea vizibil ingrijorata.

Stai. Ce? Cineva se ingrijoreaza pentru mine? Nu are cum. Cred ca e prima persoana. Dupa tata, evident dar de tata nu imi pasa. Nici nu il pot numi tata dupa ce ne-a facut mie si mamei. Nu inseamna nimic pentru mine. Momentan am noroc ca sunt la colegiu si stau aici.

Ii zambesc Elenei dar nu prea mult pentru a nu-i da de inteles ca suntem prietene pentru ca nu suntem. Ma asez pe fotoliu si imi iau o carte din rucsac pe care mi-o adusesem de acasa, de la mine de acasa.

- Heii trezeste-te, se aude o voce si o mana se aseaza pe umarul meu. Este Elena.

Ma uit la ceas si vad ca este 8:33. Dau din cap in semn de 'multumesc' iar apoi imi iau trusa de toaleta si ma indrept spre dusuri. Ce repede m-a luat somnul. Cred ca din cauza lecturii. Era o carte despre "Cum sa ai un corp sanatos" ceea ce este si un mic mesaj subtil despre "Cum sa ai niste forme mai generoase". Mama imi cumparase cartea deoarece eram si inca sunt cam deformata. Dar nu m-am suparat pe ea. Stiam ca are dreptate. Sincer ma bucur ca vine iarna si trebuie sa ma imbrac gros. Doar asa evit orice priveliste neplacuta a oamenilor. Cand am ajuns la dusuri am intrat in cabina cu numarul 54. Am incuiat bine usa, de doua ori chiar si am dat drumul la apa. Am lasat apa fierbinte sa imi mangaie corpul incordat. Am lasat-o sa imi acopere cicatricele si vanataile cu mangaierea ei calda. De fiecare data cand le vedeam, imi reaminteam. Cineva bate in usa.

- Elena tu esti? intreb eu speriata iar apoi aud niste voci masculine razand. Un fior rece imi aluneca pe corp dar apoi imi amintesc ca am incuiat usa de doua ori.

- Hai iubito deschide, spune unul dintre baieti iar eu tremur de frica cautandu-mi telefonul. Dar apoi imi amintesc ca l-am uitat in camera.

- Ori deschizi tu, ori spargem noi usa! se aude alta voce.

Nu raspund si lacrimile isi fac loc pe obrajii mei. Imi infasor repede prosopul in jurul meu deoarece am lasat ca o proasta hainele pe cuierul de la intrare impreuna cu lenjeria intima. Da stiu, foarte intelgenta. Dar e toaleta fetelor, cine se gandea ca o sa intre baieti. 2 bubuituri puternice m-au trezit din gandurile mele. Incercau sa sparga usa. Trageau cu putere de clanta iar lacrimile imi pictau acum fata si am inceput sa strig dupa ajutor.

- Incuie usa aia, spune o voce de baiat alteia si imi dau seama ca se refera la cea de la intrare.

Continui sa tip si sa plang. Deodata aud o voce noua care il impiedica pe unul dintre baieti sa inchida usa si ii trage un pumn. O doamne...Xander. Nu cred.

- Xander! tip eu din toate puterile iar el tipa cu brutalitate la restul sa iasa.

- Poti deschide usa, spune el.

- Sunt infasurata in prosop, adaug eu inca plangand.

- Te iau in brate si te duc in camera ca sa nu observe nimeni, iar tu ti bine prosopul ala.

- Nu pot, spun printre suspine.

- Aimee...,sopteste el din partea cealalta a usii.

- Imi e rusine, murmur eu.

- Rusine sau frica...? spune el cu glas soptit iar eu tac si deschid usa.

Tin bine prosopul cu o mana iar cu cealalta imi sterg lacrimile uitamdu-ma in ochii lui. El se apropie de mine si ma strange tare in brate de parca asta era unica lui dorinta. Nici nu lua in seama ca eram aproape dezbracata in fata lui.

Dupa ce m-a tinut in brate ceva timp, m-a luat in stil de mireasa si m-a dus la camera mea cu grija ca sa nu faca o miscare gresita a prosopului. Cand am ajuns m-a lasat jos si m-a privit in ochi.

- Multumesc! spun eu si dau sa deschid repede usa camerei, sa plec dar el ma opreste.

- Aimee stai, murmura el.

- Ce?

- Este 9 fara 5 minute. Te pot duce eu la ore..

- Pot sa merg si singura, spun eu si imi sterg ultimele lacrimi intrand in dormitor si inchizand usa dupa mine.

Vreau sa uit de ce tocmai s-a intamplat. Tot ce imi doresc este sa fiu puternica, nu vreau prieteni, nu vreau pe nimeni. Dar orice sa intampla, eu plang. Mereu plang. Parca nu pot sa ma opresc. Iar el mereu este aici de fiecare data cand mi-e greu. Nu trebuie sa accept asta. Trebuie sa ma distantez. Sa uit.