Capitolul 4

117 3 1
                                    

Capitolul 4:Minciuni si surprize

-Unde ma duci? il intrebase Hope pe Maxinilian pentru a mia oara,dar el a ignorat-o fiind atent la drum. Intr-un final el opreste masina iar Hope se uita prin jur dar nu vedea nimic cunoscut cine stie unde sunt si ce o sa-mi faca gandi Hope ,Maximilian cobori din masina deschizandu-i usa lui Hope care cobora incet .

-Unde suntem?De ce mai adus aici?De ce... dar Hope numai continua deoarece  ceva ii atrase atentia.
Adapostul de animale Algrant H. citi cu voce tare literele luminate rosii ce atarnau pe o cladire uriasa .

-H e de la Hope.Vino!o ia de mana Maxinilian si o conduce in interior.Hope nu-si gasea cuvintele era pur si simplu uimita

-Eu...tu..cum...cand l-ai construit? isi gaseste greu cuvintele Hope

-Cand eram la Paris. Momentan in afara de paznicul Jack nu mai ese nimeni angajat dar stai linistita ma voi ocuma eu de asta.

-Nu inteleg ...

-Buna seara domnule Algrant,sper ca nu interup nimic,se auzea o voce si aparu un barbat plinut intr-o uniforma albastra cu o lanterna in mana .

-Oh buna Jack fa cunostinta cu patroana ta domnisoara Hope. il saluta Maximilian pe Jack care intinde mana spre Hope

-Buna seara domnisoara Hope ! ii stranse mana usor

-Patroana ?il intreaba Hope pe Maximilian cu o spranceana ridicata

-Da pentru tine l-am construit ,ma voi asigura ca sunt veterinari ,medicamente ,hrana si ce mai trebuie pentru un adapost

-E prea mult,mi-ai dat o sluja pe care am acceptat-o greu ,imi pare rau ,eu nu.. Maximilian ii puse aratatoril pe buze pentru a se opri Hope din vorbit

-Uite ok ca nu vrei sa-l detii tu dar daca ti-as zice ca asistenta mea sa te trimit sa supraveghezi din cand in cand sa verifi in locul meu daca totul merge bine?ii propune Maximilian lui Hope

-Asa mai merge.

-Ma bucur ca esti de acord. ii zambi Maximilian lui Hope .

-Este destul de tarziu probabil cei de acasa o sa-si faca griji.Hope iesi afara vazand ca Maximilian intarzie  se aseza pe o banca ca sa-l astepte. Desi era vara afara era racoare Hope isi pube mainile pe brate miscandu-le in sus si jos .

-Tie frig? se aseaza Maxinilian langa ea dandu-i sacoul lui.

-A nu e nevoie.... Maximilian nu o asculta si ii pune sacoul pe umerii ei.Mirosul sacoul ii inunda fosele  nazele si Hope simti cum ii se inmuiau oasele.

-Ce zii lunga a fost.sparge Maximilian linistea dintre cei doi

-Sora mea e foarte fericita iti multumesc pentru asta. inseamna mult pentru mine sa stiu ca ai grija de ea in caz ca eu nu voi mai fii...

-Cum adica?o intrerupe Hope

-De cand am inceput sa muncesc mi-am strans niste bani ,vreau sa ma mut in Miami .

-De ce tocnai Miami?

-Imi place acolo,am fost intr-o vacanta la rudele tatei si de atunci m-am hotarat sa ma mut acolo si de ce nu sa ma casatoresc.
Maxinilian nu ii picase bine ceea ce ii spune Hope nu dorea sa se mute,nu vroia sa o stie departe de el.Trebuia sa faca ceva pentru a o tine aici langa el.

-Nu cred ca parintii ti-ar da voie...

-Am 23 de ani,nu au ce sa-mi faca in plus am vorbit deja cu tata si mi-a spus ca sunt libera sa fac ce vreu.
Hope era hotarata gandi Maximilian trebuia sa nascocesca alceva pentru a nu pleca .

Casatorie din interes (Volumul I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum