Tabloul al treilea îl plasează pe Iona în interiorul celui de-al doilea pește meditând la viață , la condiția omului în lume sau la finalitatea inevitabilă a vieții , adică moartea.
În cadrul tabloului apar Pescarul I și Pescarul II , ca simboluri ale destinului uman care nu se preocupă de existența vreunei "închisori" existențiale.
Și pentru că în limitele acestui spațiu nu există ecou, ceilalți doi pes fiind muți, Iona își îngăduie să poarte un dialog cu sine însuși despre sensul existenței umane.
Cu toate acestea, nici în cazul altor avertismente simbolice precum mica moară de vânt din tabloul III, care pare să fie amenințătoare prin dinții ei de lemn, Iona refuză să conștientizeze situația și încearcă mereu să se adapteze.
Iona este constrâns , împotriva voinței sale , la un exil forțat în spațiul singurătății absolute.
Inițial , incidentul nu-i stârnise panica , devenind o situație firească. Paradoxal însă în acest întuneric al existenței, Iona devine conștient de rostul său , se opune unui univers ostil și trece de la starea de inconștiență la luciditate.
CITEȘTI
IONA
RandomSubintitulată "tragedie în patru acte" și publicată în revista " Luceafărul" în 1968, Iona face parte dintr-o trilogie dramatică semnificativ intitulată " Setea muntelui de sare", alături de alte două texte dramatice , Paracliserul și Matca. Titlul...
