Nu este povestea tipica a doi prieteni ce se indragostesc pana la urma unul in celalalt. Nu... Este povestea a doua suflete ce sunt gata sa indure absolut orice pentru a vedea fericirea pe chipul altuia.
#8 ChickLit - 05.01.2017 (O.M.G.)
#6 ChickLit...
Am jucat prea mult Piano tiles, iar acum tapez cam aiurea😂 Scumpilor, va multumesc din suflet ca ma sustineti, si intr-o zi am fost chiar pe locul 6 in ChickLit.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ieri pe locul 7. Ne mentinem mereu in top. Capitol dedicat lui Rebels_Qween . Mi-a inclus povestirea in Top Carti si ii multumesc din suflet. Lectura placuta♡
》》》
-Addison. Addison!
Aud vocea in ecou, dar intr-o clipa sunt luata pe sus si deschid ochii. Il vad pe Joey, care cu disperare ma trage afara din camera in care ma refugiasem. Ma retrag naucita si observ ca muzica s-a oprit.
-Ce se intampla, Jo?
-Profesorii, ma priveste speriat. Au dat buzna in casa.
-Si care e problema?
-Nu stii? Vom fi exmatriculati.
Ma cuprinde panica deodata.
-Cum adica? Toti?
-Toti cei care vor fi prinsi, ma corecteaza.
Il urmez in holul intunecat si zaresc printre scara cum o buna parte din cei de la petrecere isi tin respiratia, iar unii chiar incearca sa evadeze. Spre marea mea tristete dau de geaca lui Cody si il vad inaintea tuturor studentilor. Joey ma trage de mana si imi sopteste :
-Haide.
-Dar acolo e Cody...
Ma trage cu forta pana in capatul holului si deschide fereastra.
-Ai capiat? ridic vocea in soapta.
Nu acorda nici o importanta protestelor mele, ma ia in brate si, eu inclestandu-mi unghiile in gatul sau, sare pe o ramura a copacului care se afla la doi metri de noi. Inchid ochii si scot un tipat scurt, insa, spre marele nostru noroc, aterizeaza sigur.
-Misca! ma lasa in jos si ma impinge, uitandu-se cu grija in urma.
Cu picioarele tremurande, de la ramura la ramura, ajung jos pe pamant.
Rasuflu usurata. Joey imi face un semn si o luam la goana printre tufisuri.
*
-Mai doresti ceva? imi propune.
-Nu, multumesc, oftez. De ce am putea fi exmatriculati? intreb in timp ce analizez camera lui.
-Uite de aceea nu te luam cu mine la petreceri. Petrecerile pe teritoriul facultatii si in proprietatile ei sunt interzise, iar acea casa e un camin studentesc pentru baieti. Si poti sa nu fii exmatriculat, ci doar sa platesti o amenda.
Ma uit la ceas. E aproape patru dimineata.
-Acasa nu ma mai intorc. Pot ramane la tine? intreb putin stanjenita.
-Esti obligata, zambeste. Apropo, peste o luna e balul. Nu ai uitat?
-Cum sa uit ziua eliberarii din acest cosmar? imi dau ochii peste cap.
Si ziua in care, pentru prima data, Joey nu imi va mai fi partener.
-Sper ca Cody va fi bine, schitez un zambet.
Reactia lui nu ma dezamageste. E precum mi-am imaginat-o. O grimasa s-a asternut pe fata lui si sprancenele erau ridicate in sus de uimire.
-Serios? Adica da... se justifica. Dar, pe bune? Nu ca il detest sau ceva, dar... Adica...
Chicotesc si il imping incet cu umarul in umar.
-Presupun ca vei veni cu Leah la bal, iar eu nu as fi contra sa fiu partenera lui Cody, ii explic.
Priveste o clipa scurta in gol fara sa zica un cuvant, pauza fiind aproape insesizabila.
-Da, sigur.
Nu prea ii acord atentie. Il privesc nostalgic, amintindu-mi prima zi cand l-am vazut. Ceea ce mi-a zis pentru prima data : "Impiedicata naibii." Jo se lasa pe spate si ma trage in jos langa el. Imi asez comod capul pe bratul sau si rasuflu greoi.
-Au trecut patru ani de cand am devenit prieteni.
-Ce repede trece timpul, nu-i asa?
-Iti mai amintesti ziua in care am dat peste tine si te-am facut din cap pana in picioare de cafea si salata?
-O da, rade. Te-am numit impiedicata.
-Corectie, ridic aratatorul in aer. Impiedicata naibii.
Radem impreuna. Nu imi vine sa cred ca mai ieri eram ghinionista scolii, iar acum sunt o fata normala ca toate celelalte. Si totul datorita lui Joey, care m-a protejat si m-a invatat, chiar daca prin injuraturi, sa ma comport adecvat.
-Ce vei face dupa ce termini anul? ma interesez.
-Nu stiu. Cred ca ar trebui sa vorbesc cu Leah pe tema asta. Dar e posibil sa ma mut in Washington.
-Woah, deci nu ne vom vedea prea des, zic trista.
Imi strange umarul in sens de sustinere.
-Chiar vrei sa te casatoresti cu Leah? Nu consideri ca va cunoasteti de putin timp? intreb cu jumatate de glas.
-Addison, ofteaza. Eu cred ca e timpul sa fac ceva serios in viata. Pe ea o stiu de ceva timp. Stiu ca suna aiurea, dar presimt ca ea e...
Se gandeste putin la cuvant, dar il ajut eu :
-Sufletul pereche? Nu crezi ca ai citit prea multe carti cu varcolaci?
-Ti-am zis ca am nevoie de acordul tau. Daca esti convinsa ca nu poti trai cu ea fara sa o omori, atunci... voi face ceva...
-Sa zicem ca peste o luna pleci in Washington, il intrerup. Atunci care ar fi rostul sa iti mai spun parerea mea? Vei trai tu cu ea, nu eu. Deci, daca esti sigur ca te face fericit si e sufletul tau pereche - imi dau ochii peste cap - atunci nu trebuie sa te deranjeze ce cred eu.
-Ramai prietena mea cea mai buna, oricum.
-Joey, nu prea cred ca vom fi ca inainte. Gandeste putin, ma ridic in fund si ma sprijin de perete.
El se intoarce pe abdomen si ma asculta atent.
-Vom fi nevoiti sa lucram. Timp nu vom avea. Nici nu stiu daca ne vom putea scrie. Intelegi? Ai dreptate. Familia devine cel mai important lucru. Si, sincer vorbind, nu cred ca iubita ta va fi prea incantata sa ne vada impreuna.
-Nu o stii.
Se ridica indignat.
-Ma simt liber sa vorbesc cu oricine doresc. Nu imi dicteaza ce sa fac si cum sa ma comport. Are incredere in mine si eu in ea, asta e tot ce conteaza, ii ia apararea.
-Joey, imi mentin vocea calma si autoritara, poate ca este rabdatoare si blanda, dar in interior se va simte ingrozitor stiind ca altora le acorzi mai multa atentie si afectiune.
Ma infurii putin cand ii zaresc privirea intunecata.
-Crezi ca ii este tare placut sa ne vada tinandu-ne de mana? Sau imbratisandu-ne? Crezi ca mie mi-ar placea asta daca as fi iubita ta?
-Tu nu esti iubita mea, apasa ascutit pe fiecare cuvintel.
